Poezii despre Maria și suflet, pagina 5
Rugă de Rusalii (sonet)
RUGĂ DE RUSALII
(sonet Sfintei Treimi)
Înalț o rugă spre Tine - Părinte,
Că în orice clipă îmi ești aproape
Și-mi luminezi privirile mioape,
Când neputința se scurge-n cuvinte.
Adun Lumina Duhului sub pleoape,
Ca un răsărit a Treimii Sfinte,
Să-i croiască sufletului veșminte,
Cu îngerii să meargă la agape.
Îi rog pe Tațăl, Fiul și Duhul Sfânt,
Cu harul credinței să-mi lumineze
În ochiul minții coborât în cuvânt.
Pe calea veșniciei să-l vegheze,
Din Lumină țes sufletului veșmânt,
La porți de Rai pe el să-ngenuncheze.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete creștine
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcere la copilărie (sonet)
ÎNTOARCERE LA COPILĂRIE
(sonet copilăriei)
Mă-ntorc la copilul din sufletul meu,
Să-i spun că din ochi se scurge râu de dor
Și inundă icoana bunicilor
Din altarul inimii ca un muzeu.
Mă furișez în al căsuței pridvor,
Cum în vremuri frumoase mergeam mereu
Ca toți nepoții, la masa din antreu
Încărcată-n cinstea sărbătorilor.
Las dorul la streașina speranțelor,
Când văd pustiu în copilăria mea,
Să nu-l topească ploaia lacrimilor.
De străbuni tot mai săracă e lumea
Și plânge cerul cu lacrimile lor,
În Ziua Copilului lăsând jalea.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (30 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia lui Dragobete (sonet iubirii tradiționale)
PLOAIA LUI DRAGOBETE
(sonet iubiri tradiționale)
Când vine Dragobete, chiar de plouă,
În suflet se dospește armonia.
Din priviri se revarsă bucuria,
Iar dragostea se împarte în două.
Cu sentimente plouă-n România
Și se-aprind iluzii sub Luna nouă.
Cerul de sub pleoape stropește rouă
Pe ghiocei, așternând feeria.
În suflet l-am purtat pe Dragobete,
Cu taina sărbătorii amoroase,
Iar azi îmi cânt iubirea în sonete.
Las doruri în tradiții fastuoase,
Să le întâmpine feciori și fete,
În amurg cu serenade duioase.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (25 februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimile icoanei
LACRIMILE ICOANEI
Pe al creștinătății plai
curge Mirul din icoană,
când Sfântul lăcrimează-n Rai,
de a sufletului rană.
Lacrima-n mir se transformă
pentru candela credinței,
cu a spiritului formă
din Raiul făgăduinței.
La poarta Raiului ceresc,
creștini așteaptă chemare
să-și ducă suflet omenesc
pe-a veșniciei cărare.
Pe suflet scriu rugăciune,
la altar ceresc s-o ducă,
în a icoanei minune,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Calea, Adevărul și Viața - poezii religioase
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ave Maria
Prins în măruntaiele lucrurilor ca Iona,
mă zbat între oasele arborilor, ale zidurilor
între vasele cu sânge ale cărților
și tablourilor, în casa asta în care trăiesc
mă ghemuiesc lângă tâmpla pianului
lângă inima icoanei
ce faci acolo, întreabă sufletul
când mă vede cu lacrimi de sânge
pe față, când mă vede cu ochii
lucrurilor curgându-mi pe față
încerc să găsesc un loc unde răutatea
nu mai lovește, unde muzica nu e atât
de sfâșietoare și întrebările atât de multe
ascultă, îmi spune sufletul
și oboiul începe să cânte
într-o catedrală venețiană
Ave Maria, gratia plena, Dominus tecum.
Benedicta tu in mulieribus, et
Benedictus fructus ventris tui, Iesus.
...
poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vivat libertatea cuvântului (sonet)
VIVAT LIBERTATEA CUVÂNTULUI
(sonet virtuții cuvântului)
Cuvântul dă sufletului vigoare
Și bucurie, spre a fi auzit
În adevărul ca pomul înflorit,
Când e întâmpinat la sărbătoare.
Doar în libertate este fericit
Spiritul dreptății revoltătoare,
Ce aniversează eliberare
Din temniță-n care nu a amuțit.
Își duce ecouri în gânduri treze,
Prin vremuri de restriște și durere,
La soarta omenirii să vegheze.
În militanți își caută repere,
Ce-n noaptea minții pot să lumineze
Și împreună să spargă tăcere.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete (3 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărări prin destin (sonet)
CĂRĂRI PRIN DESTIN
(sonet familiei)
În cartea sufletului meu deschisă
La pagina sorții predestinate
Familiei de care-am avut parte,
Privesc viața-mi din papirus transcrisă.
Mă viscolesc dramele succedate
În copilăria ce mi-a fost ninsă
Încă din zori, mereu să fiu respinsă
La școala năzuințelor înalte.
Am plâns de râvna părinților uniți
Cu jurămintele de familie,
Când ai mei s-au stins de soartă risipiți.
Cât am suferit, doar Dumnezeu știe,
Că în destin de necazuri bântuit
Nu putea intra nicio bucurie.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (15 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul rătăcit (sonet)
DORUL RĂTĂCIT
(sonet dedicat dorului)
Se rătăcește doru-n pribegie,
Când sentimentele pe lacrimi se scurg,
Iar Soarele se ascunde în amurg,
Căutând iubirea prin veșnicie.
De iubire arde dorul ca pe rug
În sufletul condamnat la sclavie,
Că trădarea ce-a lăsat anarhie,
Distruge inimi cu-al sorții tăvălug.
Privesc iubirea ostatică în zori,
Cu așteptări de dor încărunțite
Și înghețate de-ai dragostei fiori.
Iar sentimentele nefericite
Se-aud suspinând în viscol de ninsori,
Cu dorul în speranțe troienite.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete afective (13 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de mama
(poezie închinată mamei mele
Maria Tiron)
La tine mamă mă gândesc mereu,
De câte ori durerile m-apasă,
În clipe de tristețe și de greu
Trimit un gând la tine, către casă.
Te văd în amintiri cum îmi zâmbeai,
Chiar și atunci în clipa de durere.
C-o lacrimă, furiș, mă mângâiai,
Cu sufletul și sfânta lui tăcere.
Aș vrea să pot în vise să te țin
Duioasă mamă, să-mi răzbun necazul,
Să cred doar în speranțele ce vin
Și-n lacrima ce-mi mângâie obrazul.
La tine mamă, doruri de se frâng
Tu știi să le acoperi cu tăcerea,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mame în oglinda timpului (sonet)
MAME ÎN OGLINDA TIMPULUI
(sonet destinelor paralele)
În oglinda timpului când mă privesc,
De-o vreme zăresc chipul tău în mine,
Măicuța mea, că aceleași destine
Au mamele ce nasc prunci și-i ocrotesc.
Zestrea moștenită îți aparține
Și o voi păstra, cât pe Pământ trăiesc.
Asemenea ție sunt, când mi-amintesc
De vremea când împărțeam rău și bine.
Crescut-am pruncii, precum te-am moștenit,
În respect și dragoste părintească,
Prin viață să aibă drumul însorit.
În cinste și dreptate să muncească
Și-n rugă să-și ducă sufletul smerit,
Că soarta e zestre dumnezeiască.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu (februarie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Maria și suflet, adresa este: