melancolie

Tu

Zbor neîntrerupt
Îngemânare de toamnă
Melancolie a depărtărilor
Adiere de aripi
Pe boltă de stele
Intuiţii călătoare
Şi tu topită
În depărtări aburinde
De dor.

poezie de Dorel Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie retro

A debutat întocmai efemeră
O tentaţie incisivă de cunoaştere
Ca un joc variabil de puzzle
Peste ani imagini pline de nostalgie
În secvenţe pâlpâind melancolic
Amintiri conexe de certă duioşie
Infantile vise survolând în memorie
Pe trasee recognoscibile în etape
Privită în oglinzi retrovizoare
Prim prisma unui poem simfonic.

poezie de David Boia (3 mai 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duet la limită

Melancolia interzice

Fericirea este a mea
ea răsplăteşte

Poetul doar îndrăzneşte

Îndrăzneşte
şi
visează

Acest
poem

Este
probabil

Ultimul
lui
somn

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Un vânt răzleţ îşi şterge lacrimile reci pe geamuri.
Plouă.
Tristeţi nedesluşite-mi vin, dar toată durerea,
ce-o simt n-o simt în mine,
în inimă,
în piept,
ci-n picurii de ploaie care curg.
Şi altoită pe fiinţa mea imensa lume
cu toamna şi cu seara ei
mă doare ca o rană.
Spre munţi trec nori cu ugerele pline.
Şi plouă.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de jusţanca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Când, primăvara, vine-n cârduri
Poporul blând de rândunele,
Eu parcă-aştept să se rentoarcă
Şi visurile mele.

Când viaţa pare mai frumoasă
Şi mai lipsită de suspine,
Eu tot aştept să se rentoarcă
Şi visele-mi senine...

Se duce vara... şi se duce
Poporul blând de rândunele,
Iar eu mă simt tot mai departe
De visurile mele...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolia mea

melancolia mea, melancolie stinsă,
în nopţi de iarnă tot mai dulci,
mai du-te,-acasă, dragă, să te culci
şi lasă-te sedusă şi învinsă.

natura toată doarme-n agonie,
într-un linţoliu alb de catifea,
melancolia mea, melancolie,
tu ai căzut în ceaşca de cafea.

apusul cască răni adânci de sânge,
ascult cum plâng fântânile de ger,
cum paserile zgribulite pier
şi cum natura îngheţată plânge.

cuprins de setea mea de depărtare,
nu-mi tulbura dorinţa mea de azi,
visez mereu pădurile de brazi,
să-mbrăţişez cu drag întreaga zare.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sori apunând

Zori abia născând
Toarnă pe câmpii
Dulci melancolii
De sori apunând.
Dulci melancolii
Îmi adorm cântând
Inima-n beţii
De sori apunând.
Şi ciudate vise,
Semănând cu sori
Apunând pe-abise,
- Fabuloşi bujori -
Se perindă şi se
Năruie-n vâltori
De fantastici sori
Apunând pe-abise.

poezie clasică de Paul Verlaine din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Dinu Albulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arborele melancoliei

Se plimbă-n alveole pulmonare
Această toamnă cu miros de floare.
Mi-a copt melancolia fruct cu fruct
Şi-a modelat-o ca pe-un vas de lut.

Acum, o amforă îmi este lobul drept,
Cu un preaplin ce-mi răscoleşte-n piept
Nu numai zeama merelor amare,
Ci şi a soarelui apusă-nsângerare.

Jeleşte toamna prin plămânii mei,
Lacrimi gălbui de ceai din flori de tei.

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Noaptea mi-e sfetnic bun
şi stelele mă inspiră
Şi totuşi nu ştiu cum şi nici de ce,
cuvintele expiră.
Gândesc că sunt fericit
dar sunt nehotărât.
Inimă de granit
spune-mi unde-am greşit
şi când te-ai împietrit?
Dacă, noaptea iubind
Nu mai vrei răsărit,
fii, tu, far luminând!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară în Lans

Drumeţie prin amurgită vară
Pe lângă snopi de grâu îngălbeniţi. Sub arcade văruite,
Unde rândunica în zigzag zbura, băurăm vin focos.

Frumos: o, melancolie şi râset violet.
Seară şi miros întunecat de verde
Se răcoresc cu fior frunţile noastre încinse.

Ape argintii peste treptele pădurii curg,
Noapte şi mută o viaţă uitată.
Prieten; înfrunzite podeţe spre sat

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!