salvare

Despre iubiri

Se pot scrie
cronici dramatice
cu majuscule şi antren
simultan pe alocuri
ar fi de dorit
cronici simpatice
aste se compun
arar contrar aşteptărilor
şi sunt aşteptate
la limita inspiraţiei
decenţei şi intransigenţei
pe termen veritabil
se cuvine iarăşi
să se pună la treabă
cât să salveze
aspiraţii negociate
pentru idile tangibile.

poezie de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Le Cocu (soţ încornorat)

Şi tocmai în clipa aceasta
Când simt că mă-nşală nevasta
Îmi vine să-mi iau la spinare
Ursuzele mele picioare
Mi-e dor, ah! mi-e dor de-o ţigare,
Mi-ajunge cerşitul prin porţi
Privesc cu binoclul la morţi
Ştiu bine că n-am vreo salvare
Te rog, ia măsuri, dom' primare,
Să nu-mi dea o doză mai mare
Cu stimă şi multă onoare
Pierdută pe străzi timişoare.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Tristele (1968)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de stele

Carnea-mi era pierdută
în patul trist şi astronomic,
şi mintea înecată
în frumoasele minciuni ale opiumului.
Mă uitam absent la nu ştiu ce.
Cred că erai în faţa mea,
dar eu refuzam să te văd.
Prin omorul tău, pe mine
încerc să mă salvez.
Dar am amintirea asta,
ce nu-mi dă pace:
când în camera asta prozaică,
iubirea era plăcerea de a plânge
împreună.

poezie de Daniela Vizireanu (17 februarie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti frumos...

Unge-mi pana diplomatică şi linia permisă a gândului
ţi se va cuibări în singura farfurie nepătată.
Salvat, eşti chiot.
Din poarta ţi-au sărit mărgele - mărunţiş, rest la filmare.
Lasă-le în plata mea şi-a pulberii văzute prin ciob...
Martorul plutitor...
Structura indecentă...
Nici n-am vrut să spun altceva...

poezie de Inner Poe
Adăugat de Roxana - Adina Stroilescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem fără rost

Te simt ca pe o fiară încolţită
Şi ştiu că vrei să pleci şi să rămâi,
Dar tare mi-e că tu cea răzvrătită,
Ai şi ales să fii a nimănui.

Nimic nu este ce-ar părea să fie,
Nimic nu este mai presus de noi,
Dar numai eu mai ştiu că-ntr-o chilie,
Un psalm salvează frescele de ploi.

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pan Halippa

Şi dacă iar năprasnic,
veni-va gerul
de la est,
înveleşte, Doamne, inima românului
în steagul lui Mihai!

Ajută-l să înfrunte balaurul nopţii
cu lancea razei
din el,

şopteşte-i de străbunii
Romulus şi Remus
salvaţi de o
lupoaică...

ce-n neguri pare
urs.

poezie de N. Petrescu-Redi din Literatura şi Arta (9 octombrie 2008)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tovarăşul Tudorel Toaderovici, propagandist al PCR în regimul comunist, sinistrul Justiţiei în capitalism (pamflet)

Ceauşescu, nu fi trist,
Fostul tău propagandist,
Fosta slugă comunistă,
Azi e slugă PSD-istă.

Schimbă cum vrea procurori,
Dă legi pentru infractori,
A distrus Justiţia
Şi-a salvat corupţia.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (9 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşirea din corabie

Potopul a venit deodată,
Neaşteptat, dar mult vestit.
În ziua-aceea păcătoşii,
Târziu, în valuri, s-au căit.
Din milioanele de oameni,
Opt suflete au fost salvate
Printr-o credinţă umilită
Ce zilnic i-a condus la fapte.

Peste oceanul nesfârşit
Care-nghiţise munţi şi case,
Numai ei singuri au plutit,
Purtaţi pe aripi luminoase.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii tinereţii noastre

De s-ar despica oceane,
Lumea dacă s-ar sfârşi,
De s-ar prăpădi pogoane
Tot pe tine te-aş iubi.

Întorcând a mea privire
Spre copacul cel senin
Însuşi el mi-a dat de ştire
Că la tine am să vin.

Am să înfrunt nemurirea,
Flăcări ce se-nalţă, fum,
Ca să îţi salvez pieirea
Cetelor de ani de scrum.

Voi săpa în adâncime
Şi voi căuta semeţ
Anii tinereţii noastre
Ce i-am petrecut măreţ.

poezie de Andreea Catalina
Adăugat de Andreea Catalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-le, Doamne, păcatul

N-am să-l uit niciodată
Pe acela care s-a răstignit,
Ca să salveze lumea toată
Chiar dacă ea nu l-a iubit.

Pe drumul durerii,
De mii de pietre a fost lovit,
Dar pe acela al învierii
De nimeni, Doamne, nu a fost întălnit!

Şi în clipa disperării
De pe cruce a strigat,
Iartă-le, Doamne, păcatul,
Căci eu de mult i-am iertat.

poezie de Vladimir Potlog (29 mai 2013)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!