Poezii despre colacul de salvare
20 de poezii despre colacul de salvare.
Haiku
vacanța mare -
colacul de salvare
uitat la hotel
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cataclisme
întreb apa - ce faci?
- din piatră concep un colac de salvare
întreb focul - ce faci?
- iau apă în gură că prea sunt ars
întreb aerul - ce faci?
îți ghicesc moartea în apă și foc
întreb moartea - ce faci?
- mă ascund sub aripa ta ocrotitoare.
poezie de Feliks Netz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Remember
Scriind despre iubire
mi-a ajus bătrânețea la ușă
amintirea ta îmi bate la geam
cu degete de funingine
dincolo de melancolie
lacrima copiilor mei
ca un colac de salvare
între colții monstrului din clepsidră.
poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud un strigăt
de ajutor nu apăs clanța tare
să salvez cuvântul aruncat
pe foaie nu aveau colaci
de salvare țâșnesc dicționarele
se înmulțesc naufragiatele vorbe
neșlefuite de poetul leneș ziua
pe umeri cad versurile grele
aud încă strigătele cuvintelor
refuz să le salvez și mâna lasă
ușor clanța și apucă strâns tocul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albina și porumbița
Albina căzu în apă,
Iar porumbița o scapă,
Cu o frunză oarecare,
Ca un colac de salvare.
Porumbița, vrea să spună
A făcut o faptă bună,
Folosindu-se de plisc,
Însă, fără nici un risc.
Netemându-se de om
Porumbița sta-ntr-un pom,
Dar omul, inimă rea,
Îndreptă pușca spre ea.
Albina zbură de zor
Și-nțepă pe vânător,
Care iute se feri
Și ținta nu nimeri.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Unora le place poezia
Unora
asta înseamnă că nu tuturor.
Nici măcar celor mai mulți, doar câtorva.
Nu punem la socoteală școlile, unde-i impusă,
nu-i socotim nici pe poeți,
ne dă cam două ființe dintr-o mie.
Le place
dar le place și supa cu găluște,
și complimentele, chiar și culoarea albastră,
haina cu care s-au obișnuit,
nu mai vorbesc de propria lor părere
sau mângâiatul unui câine.
Poezia
dar ce e poezia?
S-au dat atâtea răspunsuri evazive
la această întrebare.
Nici eu nu știu ce-i poezia,
și mă agăț de-acest nu știu ca de-un colac de salvare.
poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Doru Cosmin Radu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sortit
Să-mi dai un gând de-al tău, să-l înfloresc,
Să-mi spui un vis de-al tău, să-l împlinesc,
Dă-mi plânsul, am să ți-l transform în cântec
Și rănile iubirii dă-mi, să-ți vindec!
Nu-mi mai spune că n-a fost să fie,
Iubirea știu mi te-a sortit mie,
Degeaba-ncerci să fugi pe alte căi,
Al meu ești, te dau de gol ochii tăi!
Lăsa-ne-vom în voia valului,
Găsind, în doi, liniștea malului,
Fi-voi, dulcea ta briză de mare,
Tu, îmi vei fi colac de salvare!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții
poeții
sunt triști
în van îi mângâiați
pe mâinile străvezii
care se agață de stilou
ca de singurul colac
de salvare
a existenței lor
la fel de iluzorii
ca și bunăstarea
voastră
poeții
sunt triști
și singuri
cu foaia de hârtie
în față
ca o poliță de asigurare
[...] Citește tot
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viaƫa pe o plută, Jurnal...
........................................
A mai trecut un val...
Îl admirasem îndelung,
aproape ne-am îndrăgostit,
știam că va veni,
dar nu chiar acum,
visasem un alt drum...
Evident ne-a răsturnat,
cu tot cu ideile noastre
și bagajele de strânsură,
și-atunci am constatat
mica eroare de direcƫie,
acea greseala repetată,
care ne ducea spre alt tărm...
............................................
Micul radio subacvatic
pe ultima liniuƫă de baterie
anunƫa delirant:
"s-a mai scufundat o plută,
era tot neautorizată,
[...] Citește tot
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Farul
Aprinsă undeva-ntr-un loc ascuns
Pe cuprinsul mării, nu prea departe,
("Un mic recif," Căpitanul nostru-a spus)
Am văzut sclipind o lumină-n noapte.
El mi-a spus că se-află-n far acolo unde,
Pe marea cu primejdii nu puține,
Trăiau în singurătate oameni care se-ngrijeau
Ca fitilul lămpii să ardă pentru mine.
Pentru mine, pentru el, pentru fiecare navă
Care traversa acele ape-ntunecate.
Mă gândeam că era ciudat ca-n liniștea fluidă
Să stea mereu acolo, zi și noapte.
Ei n-au magazine, n-au ogoare și n-au străzi;
N-aud nici freamăt de frunze pe cărare,
Și-adeseori sub picioare furios le urlă
Talazurile-n cavalcada lor aprigă pe mare.
[...] Citește tot
poezie de Marjorie Wilson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre colacul de salvare, adresa este: