Poezii despre ambulanță
38 de poezii despre ambulanță.
* * *
moartea își puse
șosetele verzi
în sensul giratoriu
ambulanțele sună a spaimă
brancardirii părăsesc tărgile
în zvon de neputință
revin cocorii
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ambulanța
Adorm adânc
Și somnul e tăcere
O ambulanță
Strigă într-un colț
Nu pot să o acuz
De întâmplare
De vină sunt acei
Ce noaptea nu au somn
O voce-i cheamă-n cer
O alta iîn urgentață
Încât nu știi nicicând
De este viu sau mort
Balanța se înclină...
Tăcerea își reintră
În drepturile sale
La cei ce noaptea dorm.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eterna ambulanță
Să cobori trauma fără lift
Să faci cu targa un drift
Să prinzi vena din mers
Acesta e sensul de noi ales
Frumosi, nebuni si fără casă
Urmăriti mereu de coasă
Ambulantă ne este casă
Eternitatea de noi aleasă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngerul Patrick Ekeng
Într-o seară de mai, ultima etapă
Disputată-acasă, în "Groapă"
Cu toții ne pregăteam
De finala ce mult o așteptam.
Dar în minutul 71 de joc,
Am intrat în stare de șoc.
Când Patrick s-a prăbușit
Și nu și-a mai revenit...
Iar o "rapidă" ambulanță
Ce trebuia să-l readucă la viață
Pe teren, târziu a intrat,
Greu de tot s-a mai mișcat...
Iar după o oră de resuscitare
Nu a mai avut scăpare...
Lângă Cătălin te-ai dus,
Acum ne privești de Sus.
Nu meritai așa soartă,
N-o să te uităm niciodată.
Cu gândul la tine ne ducem
[...] Citește tot
poezie de Alina-Georgiana Drosu (6 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Realitatea copiază arta
Urmând
una
din
directivele liricii
Anei
Blandiana
Pârinții mei
(mama în special)
M-a(u)
răsturnat
direct
din mormânt
în
leagăn
Și astfel
în
copilărie
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (26 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
* * *
Cineva a secerat aseară
Caii verzi ai poeziei mele.
Mirosea a iarbă și a ceară,
A dogoarea soarelui pe piele.
Aș fi vrut să sun la ambulanță:
"Alo, hai, salvează ce se poate,
Trei idei, o ultimă speranță,
Înțelesul vorbelor deșarte!"
Dar ce rost, că lumii nu ii pasă
Dacă-n mintea plină de fiori
Când se-arată luna ca o coasă
Vin doar caii verzi să pască flori.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viscol
Viscol s-a pornit cu ură
Intrecând orice măsură
Mi-a luat țigla de pe casă
Mi-a pus frigul in fereastră
Crengi de nuc se frâng si țipă
Dumnezeu face risipă
Scuturând din norii grei
Fulgii mari ca niște miei.
Alertată-o ambulanță
Se impiedică, o viață
A rămas pe drum cotit
Cu zăpadă acoperit
Nicio urma nu se vede
Ziua in văzduh se pierde
Intunericul hoțește
Prinde tot ce intâlnește
Si in jur este pustiu
Mă intreb dacă sunt viu...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podul
erai frumoasă
așa cum zăceai
cu fruntea lipită de cer
și coama adâncită în ape
ca o icoană nedeslușită erai
în gâtul pescărușului
ce nu te vroia în preajma lui
să nu-ți tulbure visul
în așteptarea dimineții
doar felinarele de sus ardeau
ce taină ce mister
din cei rămași pe pod
câțiva se retrăgeau în alge
alții în ochiul viu al sării
tu erai nefiresc de frumoasă
cu talpa prinsă-n nisip
și gâtul fluid asemeni sinucigașilor
secundă a mea
de undeva din vaier de timp
[...] Citește tot
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păpușa lui Tataia
Cerul își trage pe cap gluga de nori
cusută cu fir de noapte
luna își mută ochii pe partea întunecată
din sirena ambulanței urlă moartea
l-au luat pe Tataia
nu o să-l mai văd
păpușa lui îi plânge urma pe bancă
îmi amintesc cum umblam
cuvânt lângă cuvânt
prin mine
urmărind parcă un film trist
mă așez lângă ea
între noi golul lui Tataia
locul lui în junglă
unde patru ani și a vânat leul
la fel ca el
filosof și alcoolic
[...] Citește tot
poezie de Relu Cazacu (21 aprilie 2016)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasăre
ce cânți întruna moartea
stai în fața spitalului
și cobești în frunzișul rar
te-a trimis doamna-n negru
ochii tăi lucesc ca două
lumânări aprinse
ai venit să strângi sufletele
chinuite de altă suferință
îi aștepți să devină duhuri
în lumina din ceruri
totul se dezintegrează
particulă cu particulă
vezi cum a coborât infernul
ambulanțele stau la coadă
alături de pompieri
și oamenii mor cu zile
terapia intensivă e distrusă
din cauza cântecului tău
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre ambulanță, adresa este: