traducere

L est tare et c' est l' automne, anne

l est tard et c'est l'automne, anne

les soirées où tous les Dieux
vont se coucher
j'aimerais rester en moi
dans un monde à moi seul
devenir le Dieu de tous les amours
faire un échange d'illusions
et finalement te conquérir
sur un navire à la dérive

et pourtant...

il a assez plu
et l'horizon est encore loin
les souvenirs inhumés dans les rides je regarde
du printemps vers l'automne même en sachant
que le scénario que mes sentiments érigent
est un plagiat
je m'accroche à chaque instant

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Carte: Quand les ombres traversent la rude, ediţions Stellamaris, Brest/ France, (2019)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inspiraţie

Într-o piramidă a cerului echivalentă cu Fiinţa
mă însoţeam cu poezia, eu hrănindu-mi credinţa
în toate virtuţile flerului unui străvechi profet,
în traducere liberă Phantasía: iscusit orator şi inspirat poet.

Paradigma Eternităţii (la căpătâiul versului meu)
din philosophia iubirii se inspiră mereu,
lexemele vieţii-şi-morţii mă însoţesc nesfârşit,
râvnind la justiţie precum un fugar
pe nedrept hăituit: indefinit între stele
săvârşind aventura necuvintelor grele.

Philosophia mea despre Eu: universul egal cu sinele meu;
cetăţean universal în cetatea eternă (pro Archia poeta) –
între real şi simbolic –
imaginal stând la taclale cu Dumnezeu.

A gândi o gândire dintr-o ochire,
cum spiritul însuşi în infinire,
o inspirată idee

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Găleşanu din Axiomele infinităţii (13 aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Găleşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf fără cuvinte

V-am explicat cândva, distinsă doamnă,
că nu sunt eu acela care plânge
cu lacrimile ploilor de toamnă
căzând în suflete cu stropi de sânge,
nici cel dojenitor certând copacii
că în răzoarele de lângă stradă
au ofilit la umbra lor chiar macii
cântând pe Minulescu-ntr-o baladă.

Şi nici măcar un vrăjitor ce poate
să vindece iubirile pierdute,
întoarse cu regretele lăsate
pe brâul sfânt al marilor redute,
dar nici groparul care duce-n spate
pământul răscolitelor morminte
unde îşi plâng amantele trădate
iubirile-ngropate mai-nainte.

Sunt doar un biet bătrân care traduce
jurnalul scris cu vorbe nerostite

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine (2017)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neanderthal (4)

Era,-n Neanderthal, vestit
Ca luptător ce a slujit,
Puternic, dur, neobosit,
Şi tribu'-n care a trăit,
Dar şi un altu',-am auzit,
Aflat la răsărit.

Era un ditamai zdrahon
De ai fi zis că-i fier-beton,
(Păi, nu era pe-atunci, pardon!)
C-o voce ca de tir claxon,
(Nici d-ăştia nu erau! Bizon?)
Dar, la femei era afon.

Făcea naveta, bietul om,
Ca tija unui metronom
Sau electronii prin atom,
Cu paşii - nesfârşit monom,
Cu estul-vestul în binom,
Că, altfel, ar fi fost în pom.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte lumea

Cu sau fără lavalieră
Ca dintr-un amvon
Sau ca din tălăngi imense
Vorbeşte lumea asta
Ce au pe suflet sau pe card
Puneţi adevărul în genţi
Şi cu el la balanţă
Rulaţi-l acum ca pe roate
Poate traduceţi vorbele
Mai citeţ eventual în scris
Faceţi clarificări palpabile
Dacă se poate calificate
În sens premonitoriu
Cu alte mari interferenţe
Există teste botezate ca la taifas
Cu linguriţa sau paharul
Născociri de gazde rebele
Care să dea bine în boală
Haznale produse de voie bună
Expuneri de motive

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (23 octombrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşte

Ce componentă universală suntem
Să ne compunem singuri din trasee
Ce pavoazăm, ce le-am deschis cu cheie
Ş-apoi păşim spăşiţi, pe ce-am creat, cu ce ne mintem.

Ne-avem în luptă surdă cu hazard
Ce vrem să-l stăpânim făr-al cunoaşte;
Si-aşa ne-am dat la suflet, Crăciun, Paşte...
Să nu fim bila dintr-un joc de biliard.

Suntem supremi în vise ce traducem
Într-un real, ce-l fabricăm cu forţe proprii;
Noi suntem singurii, se pare, interlopii
Să preschimbăm sfârşit, eternul să-l inducem.

Miraju-i maxim, ne-ntrupăm doar "fizici"
Uitând, morala, sufletul, de-a naşte...
Ne căutând, două milenii-n urmă, într-un Paşte
Ce-l venerăm umili, nefiind încă amnezici.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ikigai

Japonezii, secretul vieţii lungi şi fericite l-au descoperit
Şi media de viaţă de 80 de ani, au depăşit.
Ikigai se traduce prin raţiunea de a fi,
Prin motivaţia de dimineaţă, de a te trezi.
Ikigai-ul să-ţi găseşti, poate fi un proces îndelungat,
Dar odată ce l-ai aflat, mai multe lucruri în viaţa ta ai combinat.
Ce iubeşti mai mult în viaţă, pasiunea şi misiunea de urmat,
La ce te pricepi mai bine, pasiunea şi profesia de manifestat,
Pentru ce poţi fi recompensat, profesia şi vocaţia de exercitat
Şi ce nevoi ale lumii, prin pasiune şi vocaţie ai de onorat.
Adaugă la toate acestea, bucuria realizării lucrurilor mărunte asupra cărora te-ai aplecat,
Cu atenţia concentrată asupra momentului "Acum", neîncetat.
Ikigai, filizofia japoneză de viaţă o poţi şi tu descoperi şi aplica,
Pentru o trăi fericit şi întreg potenţialul tău, a-l valorifica.

poezie de Gabriela Aronovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neanderthal (2)

Ea a plecat, iar el... ce chin!
Că n-a avut, de-atunci, senin,
Ci doar furtună, iar alin,
Acolo- n peştera-cămin,
Nu are, ci doar gândul-spin
Că nu e în "ceva"... deplin.

Şi s-a gândit, s-a răsucit,
Pân'-o idee i-a venit:
A mers la vraci, s-a spovedit,
I-a spus cât e de chinuit,
Şi, cum să spun, a reuşit
Ceva de neînchipuit.

Ce a făcut, ce n-a făcut,
Nu pot să spun, că n-am văzut,
Dar, ce-a fost mic a tot crescut
Cât? - ce să zic? – de necrezut,
Că, dintr-un jet a prefăcut
O stâncă mare, într-un lut.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmărind stelele

Atât de pierdut, atât de departe
pe acel drum plin de bolovani.

Acel drum plin de bolovani
mă răneşte până-n inimă.

Amărăciune-împletită cu alean,
Atât de pierdut, atât de departe.

Amărăciune-împletită cu alean
mă răneşte până-n inimă.

Această casă în care stăpânul lipseşte;
perdelele patului tremurând, transparenţă delicată.

Perdelele patului tremurând, transparenţă delicată –
iar tu nu eşti aici.
Atâta singurătate.

Frumuseţea feţei mele

[...] Citeşte tot

poezie de Sui Hui,627-650, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea tace, viaţa face...

Mă seduce, mă traduce, toamna cu mireasma-i dulce.
Ea zeloasă, stă să-mi coasă, din flori, rochie de mireasă
Şi din nuanţe de aramă,-n largă gamă, la năframă,
Peste care să îmi pună, mama nună, o cunună.
În neştire, dragu-mi mire, spune vorbe de iubire,
La ureche, moda-i veche, numai vorbe nepereche.
Ce arsură, când îmi fură, un sărut strivit pe gură.
Când mă-ncinge, când mă stinge, ca un fluture m-atinge.
Dorurile nu-mi alungă, să-mi ajungă-n noaptea lungă.
Stetele din Perseide, pier timide-n văi aride.
Moartea tace, viaţa face, stelele dorm în hamace.
El să mintă când m-alintă şi priveşte-n ochii-mi ţintă?!
Panglicile îmi dezleagă şi nu neagă nici în şagă,
Că iubeşte, pătimeşte şi după mine tânjeşte.
Că din toamnă-am să-i fiu doamnă şi-asta dragoste înseamnă.
Inima-mi în piept se strânge, trupu-mi frânge-n strop de sânge.
Nu tu larme, seri să sfarme, dragul meu pe braţ m-adoarme
Şi îndrugă-n ritm de rugă, verbul a iubi-l conjugă.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!