turism

Prin booking, dumnezeu

ia urma femeii ce se strecoară,
felină, pe străzile pavate cu lumină
spre un univers de sex preafrumos
ia urma femeii-republică –
da
veneţia a fost o mare putere maritimă
o leoaică cu ghearele ascuţite cândva
pe dale de marmoră
şi
nimeni nu pricepe acum noua putere turistică
noile sentimente pliate
-n pliantele viu contemplate
(?!) – ah, ia
urma creaţiei sale, prin booking, un dumnezeu
ars de soare în tricou marinar
scufundând o gondolă ca nouă
cale de imersie-n picătura de rouă
din colţul ochiului trimbulind
ah, lovind
fundul bărcii uşor cu călcâiul

[...] Citeşte tot

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi oameni în acelaşi interval de timp

Cu lejeră dexteritate, în Culag Bar un lăutar
Cântă melodii vioaie, ritmate, la vioară.
De unde ştiu asta? Eu sunt în Edinburgh.

Pe debarcader, turiştilor arşi de soare
Le-atârnă burţile peste nişte şorturi improbabile.
De unde ştiu asta? Eu sunt în Edinburgh.

Un bărbat agaţă pe lacul Veyatie
Un păstrăv la undiţă. Peştele se zbate-n cârlig.
Iar eu sunt în Edinburgh.

Sau aşa pretind. E-atât de uşor să fii
Doi oameni în acelaşi interval de timp.

Unul zâmbeşte şi bea cafea
În Leamington Terrace, Edinburgh.

Celălalt taie-un pachet de-amintiri
Şi trage as după as după as.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din turistul care-am fost

Ieri cutreieram pământul
în patru punte cardinale.
Mă-întreceam în zbor cu vântul
până departe în zare.
Astăzi nu mai sunt în stare
nici măcar un pas să fac.
Speranţa în mine moare,
viaţa nu-mi mai e pe plac.
Rău mă dor picioarele.
Nici pe-afară nu mai ies.
Foarte rar văd soarele.
Gânduri multe, nu mai ţes.
Din turistul care-am fost,
azi n-a mai rămas nimic.
În lume nu mai am rost,
din pat nu mă mai ridic.
Singura mea bucurie
e că... picioarele mă ajută,
în lunga călătorie
către lumea neştiută.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul amintirilor

Amintirile mele sunt vii
şi au prins rădăcini într-un loc
unde,-atunci când apune o zi,
ce a fost mai frumos îmi îngrop.

Fericite, acolo răsar
ca lăstari ce se-nalţă spre cer,
şi-mi aduc bucurie în dar,
într-un fel ce îmi e un mister.

Uneori, într-o stare de vis,
trec de poartă şi merg pe un drum
care-mi este doar mie permis,
ca turist în al vieţii album.

S-a-ntâmplat, să m-opresc sub un brad
ce-mi părea mai puţin cunoscut,
nu ştiam ce a fost ca răsad,
şi demult acea zi a trecut.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativ, absolut simultan

În fapt, ziuă-i mereu cum noapte
Şi stat, e-n mersul de Planetă.
Câştig, se pierde la ruletă...
Urlet la surzi... nu sunt nici şoapte.

Adânc, e doar că-i înălţime,
Iubirea-i doar un egoism...
Ateu, e ego-n misticism
Şi unu-n doi, este-o mulţime.

Marea-i şi nor şi râu la termen
Şi pierderea-i câştig găsit.
Odihna-i gând neobosit...
Grâu-i colivă, dar şi germen.

E negrul, alb complet închis
Şi naşterea-i moarte de făt...
Tristeţea-i sfârşit de desfăt
Şi iad, e colţ... la paradis.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cheia lumii

Din vechiul Egipt se remarcă geografia sa egocentrică. Desenul lumii în
formă de triunghi cu un vârf în jos reunea cele două părţi ale ţării,
cea înaltă şi cea joasă. O linie în centru îl împărţea în două. Figura obţinută din această
reprezentare era cheia vieţii, cheia întregii existenţe. În termeni
generali nordul era bogat şi sudul mult mai sărac. Marile capitale
precum Memphis, Tebas ori Alexandria înfloreau la frontieră pe malul Nilului sau
în deltă aproape de mare.
Egiptul tindea spre stele ori se afunda în nisip.
Cu o imensă cheie a vieţii făcută din plumb aurit se deschid astăzi cele două
temple din Abu-Simbel sau cel din Luxor, în antica Tebas, cu coloanele sale,
obeliscuri, statui de zei şi marele bulevard incomplet cu trei kilometri de
sfincşi ce unea în vechime această ultimă construcţie cu cea de la Karnak.
La întorcerea spre vapor după vizita la Luxor, un grup de copii ce-i
salutau pe turişti, urmându-i pe aleea ce coboară până s-ajungă la
portul înflorit, au făcut un cor în jurul nostru. Fetiţa cea mai mică, cu un
chip frumos ca faţa lumii când se trezeşte, s-a apropiat de fusta mea. Din Egipt
mi-am adus amintirea acestor obraji iluminaţi, am mers să caut
zborul incredibil al ciucurilor roşii ce înfloresc în salcâmi, şi am găsit
fructul seminţei pe care am plantat-o ca un sărut, şi am făcut-o să crească, precum o
cheie a vieţii, în

[...] Citeşte tot

poezie de Rosa Lentini, traducere de Eugen Dorcescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi mai călca pe vise

Nu-mi mai călca pe vise că astea nu sunt preşuri
Şi scoate-ţi ochelarii să vezi tu câte vrejuri
Ne urcă rătăcirea în capete şi brusc
Cu visele deşarte ca-ntr-un simun etrusc

Stinge te rog ţigara, nu mai privi la lustră
Că noi nu suntem vip-uri, nici peşteră lacustră;
S-or da în vânt turiştii pe tot ce e exotic
Dar nu ştim limba spargă, nici alfabetul gotic

Nu-mi mai vorbi de bani, de masă, de chirie
Şi hai să facem rost măcar de-o farfurie
Din cele zburătoare ce fac experimente,
Conduse de haiduci sau poate de Terente!

Propun o escapadă când luna e-n eclipsă
Să cerem de la nasa pe vară o elipsă
Un optimism robust pe toate le îndură
Şi-o să-i privim de sus, pe cei ce azi ne-njură;

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ignoranţă

La Mănăstirea Putna, într-o pădure
În care fagu-i frate cu jugastrul,
Iar ursul umblă leneş după mure,
Este chilia lui Daniil Sihastrul.

Se bulucesc turiştii ca s-o vadă
E hărmălaie mare, căci sunt tineri
Se risipesc, apoi se strâng grămadă
Fac poze, strigă, râd fără reţineri.

La baza stâncii, pe o piatră lată,
Ca un străjer al sfântului decor,
Şade un om cu haina nespălată
Ce pare-a fi un jalnic cerşetor.

El însă de la nimeni nu cerşeşte,
Ci liniştit în sinea lui se încuie
Nici nu se mişcă, nici nu le vorbeşte,
Părând a fi o antică statuie.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (30 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind

Doamne, Tu eşti blând şi bun,
Fă să ningă de Crăciun:
Un Crăciun fără zăpadă
E ca vulpea fără coadă,
E ca puşca fără glonţ
Şi ca barza fără clonţ,
E ca ţuica fără grade,
Ca mândruţa fără bade,
Ca un bal fără toasturi,
Ca Fuego fără nasturi,
Ca stejarul fără ghinde,
Hruşcă fără de colinde,
Ca nisipul fără dune
Şi ca prunul fără prune,
Cum e cerul fără stele,
Guţă fără de manele,
Ca maşina fără roţi
Şi ca banca fără hoţi,
Ca pisica fără mâţ,
Ca Johannis fără câţ,

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescari

În ce an ne aflăm? În ce secol? Aceşti oameni
cu bărcile lor legate una de alta şi cu nevoile lor,

cu abundenţa
pe care marea o oferă şi-a oferit-o de generaţii,

aceşti oameni sunt stăpânii vechilor drumuri,
a vechilor moduri de viaţă şi nu prea au nevoie de altceva.

Marea Laccadive uluitoare ca întotdeauna,
deopotrivă calmă şi neliniştită, ca nevestele lăsate singure în pat,

femei a căror dragoste e asemeni valurilor, pulbere înspumată.
Asemeni mareelor. Aceşti oameni

cunosc frumuseţea şi riscurile, ştiu că recoltele bune

se fac dimineaţa devreme,
înainte de sosirea turiştilor, înainte de sosirea surfer-ilor:

[...] Citeşte tot

poezie de Gerry LaFemina, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!