Poezii despre turism, pagina 6
Ardealu' meu de pe cer
de unde vin eu călătorule
e scena unui amfiteatru cu formă de vie
săpat de tata printre alții pe când
își mai exercita facultățile vitale și când era beat
de îndrăgibil
dincolo de munți și păduri
dincolo de dracule noctambule
și de certuri pe nația
lu' mama lu' Dumnezeu
de unde vin sunt oameni nu peisaje
de plastic cu manechine
nu ciudățenii cu fițe turistice
sunt eu și tu și toți care mai credem
în gramul ăla dubios de omenie
de unde vin singura viță nobilă
care ne adeverește e pâinea
și sarea pământului
[...] Citește tot
poezie de George Asztaloș din Zoon poetikon (2009)
Adăugat de George Asztaloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
A venit toamna
Cad frunze ruginii și se aștern covor
Sub pașii mei foșnesc ca șoaptele de-amor
Pe cer, deasupra mea, plutește un cocor
Ce pare rătăcit de stolul călător.
E toamnă și pustiu, și parcul este trist
Pe strâmtele alei e doar un polițist,
Iar eu mă plimb tăcut, de parcă-s un turist
Intrat într-un tablou în stil renascentist.
Un nor mare și gros se-apropie grăbit
Și ploaia va cădea din ceruri negreșit
Iar soarele s-a dus ușor spre asfințit,
Căci ziua s-a scurtat, iar noaptea s-a lungit.
Pe-o creangă, în copac, un corb de abanos
Se uită cu nesaț la un covrig de jos
În timp ce lacul mic, care zâmbea frumos
Acum îmi pare-a fi un pic morocănos.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (4 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Târziu și-a dat seama
că e un personaj din roman
când stătea rezemată în coatele
goale și se uita la castel
de acolo începe praga cea adevărată
ar putea ajunge acolo într-un sfert de oră
academic cum se spune
începând cu acel parapet
este orașul din ilustrate
a turiștilor
și
și a târfelor asistate de peștii lor
acolo este praga pe care prietenii ei
n-o vizitează din multe motive
cu restaurante prea luxoase
pentru cehul venit din tranziție
luminată orbitor de mii de
de
de proiectoare care spală imaginea veche
praga asta e de neînțeles
și
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașele respiră
s-a terminat sezonul turistic. au căzut și frunzele. mai e ceva soare, dar nu durează.
casele își lasă voaletele cenușii și așteaptă nopțile mai lungi
au atâtea de povestit și nu vor să fie întrerupte
copacii desfrunziți se spală cu cer curat și-l lasă să coboare
iar cerul pășește cu grijă printre mașini
și așteaptă cuminte la semafor. nu de alta dar știe ritmul vieții.
poveștile născute prematur sunt ținute la incubator
primesc zile intravenos și respiră cu greutate
dar se știe că orice început e mai greu
plouă. casele se oglindesc în băltoace amintindu-și cum săreau șotronul
fără să le pese că se udă. copilăria nu e o amintire. e o stare
numai că stările se retrag încet încet la azil. chiar și casele mor. cad pur și simplu
orașele respiră. cenușii la față. târându-se printre amintiri. dar încă respiră... noi?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geograful
Când pleacă în concediu de odihnă
Chiar dacă merge prin păduri, prin praf,
Ori stă la soare pe o plajă-n tihnă
El nu-i turist, el este geograf.
La munte când se duce să schieze
Se mai oprește-n pantă pe furiș
Ca nu cumva din grabă să rateze
Vreo creastă mândră sau vreun grohotiș.
Când pe la deal și-a început voiajul
Și ca amicii să nu-l creadă tont
Le-arată plin de sine peisajul
Spunându-le că e un piemont.
Nici la câmpie nu se potolește
Deși nu e nimic spectaculos,
Dar nu se lasă până nu zărește
Găvane, crovuri, padine și loess.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (2 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e, la noi, partidul?
Ce e, la noi, partidul? Ce-ntrebare!?
Este o gașcă, să vă fiu pe plac,
Emancipată, pusă doar la frac,
Fără habar de ce este sudoare,
Dar nu vă spun ce mult el ne iubește,
Ne-ndeamnă să luăm pe săturate,
Fi'ndcă la noi, toți suntem pe luate,
Căci balta, vorba aia, are pește!
Ce e partidul? Haida că e tare!
Pe tot cuprinsul ține monopol,
Plângându-se că are doar un pol...
Și-l credem pe cuvântul de onoare;
Acum, din cercul nostru, fără pile,
Ieșim afar' în lume, de nebuni
Doar ca turiști, nici vorbă de căpșuni,
Departe-n Argentina sau în Chile,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul de lângă coline
În orașul acesta oamenii beau capuccino
în diminețile când albatroșii urcați pe vestigii
sparg liniștea istorică
un negru mărunt mătură aleile și salută turiștii
cu un zâmbet cât piața Spaniei
pe străduțe sunt înghesuite motociclete rudimentare
iar tu îți faci selfie lângă Fontana di Trevi cu mulțimea
isterică de anonimi venețieni
simți cum dependența de oraș crește
precum serotonina
iar dialogul imaginar cu statuile acestuia
te transformă într-un scrib ce prescrie
poțiuni de fericire
pe la taverne femei tinere râd în cascade
cu porțiile neterminate de paste în față
bărbați îngândurați trec pe lângă vitrine
ispitiți de ploaia nesfârșită
preocupați să ocolească vânzătorii sordizi care vând umbrele
[...] Citește tot
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încercare
s-a întors în cercul strâmt
cu aceeași agendă sub braț
întrebând în stânga și în dreapta
cum fac toți bărbații plecați de acasă
trăgea de timp să mă poată avea
ochii lui sticloși treceau prin mine
ca săgețile otrăvite ce au doar un scop
și nu l-am întrebat niciodată
cum de mă poate visa dacă trupul meu
nu e decât o umbră adormită pe asfaltul vieții
s-a întors pe același segment de parcă
toți îngerii s-au prăbușit la picioarele lui
cu amintirile adunate în pungi de unică folosință
mi-a îndesat printre ele sufletul
trasând sarcini precise tuturor prietenilor
m-am bucurat să nu-i stric bucuria
și nu a mai fost nimic
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Irosiri
N-aveam nevoie de calculatoare
De creiere în timp am fi păstrat,
În loc de-al fi distrus pe cel ce moare
Și din gândire-am fi recuperat.
Trăim perpetuând vechi sacrilegii,
Tot ce-am produs, lăsăm mereu să moară.
Reluăm la infinit, reluăm, povara legii
La nesfârșit, mereu e pentru prima oară.
Ne comportăm la fel ca egiptenii
Din hău de timpuri imemoriale;
Distrugem creierul de sute de milenii
Păstrând doar trupuri, oase, țoale, oale.
Ca ei decerebrăm materie de liric,
- Nici cel puțin nu mai îmbălsămăm -
Atribuim doar corpului valori, empiric...
Nici simpla informație n-o mai păstrăm.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creta
Sunt insule pe care doar artiștii le pot imagina,
Pe pânzele lor infinite, cu pensule înmuiate nebunește în albastru.
Insulele astea au mereu o muzică a lor,
Au mereu un gust, mereu parfum.
E o insula printre ele, în care locuitorii
Nu au încetat să traiască liber, niciodată.
E o insulă care naște legende.
Primii oameni, după ce au mușcat din fructul interzis,
Au venit să-și ascundă rușinea în Creta.
Au întrebat, au plâns, au fost cuprinși de nefericire,
De durerea de a nu ști cine sunt sau cine i-a creat.
Ca o mama bună, plină de roade și de dragoste,
Creta le-a dăruit legende pentru a-și acoperi cu ele rușinea.
Astfel, primii oameni au devenit zei.
Dacă visezi, în Creta îți sunt prielnice toate:
Soarele, orizontul și apa sunt nesfârșite.
E insula vizionarilor și a măslinilor cu rădăcini în stâncă.
Totul este într-o continua zbatere de a renaște din ruine,
[...] Citește tot
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre turism, adresa este: