zoologie

Zoo

Zoo-o, ce este cu lumea animală?
Vai ce iubesc animalele, spuse o cucoană
Consumată în urmă cu un an de un somn uriaş
Din Amazonia-amazing. Supărătoare veste,
La fel cum ai scrie o mie de poeme şi nimeni
Nu le citeşte. Mai scrii o mie, la fel.
Te împuşti, glonţul trece pe lângă tine,
Se înfige în fundul lui Svejk, apoi revine
În ţeava pistolului. Am vrut să scriu – pistilului.
Aşa ne învăţa profa de biologie. Doamne,
Ce piept avea femeia aceea, ce piept şi ce voce.
Acum o fi într-un cemitir din Berceni, din Pucheni.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cere

Cere iertare iarăşi omului cu tenul închis
care stătea-n crevaşa clădirii şi care ţi-a cerut câţiva bănuţi
şi tu l-ai minţit încă odată faţa lui uscată s-a deschis
ca o palmă şi te-a lovit cu ruşine iar tu trebuie să te simţi
ruşinat tu i-ai văzut trăsăturile chipului distorsionate şi l-ai
recunoscut ca fiind încă fiinţă omenească nu un animal altul
decât animalul care-i fiecare dintre noi deşi ne minţim că nu-i aşa
acea minciună e o cruzime care speri tu va fi dizolvată-n valul
unui zeu iertător un zeu în faţa căruia vei sta cum ai stat
în faţa acelui om dar zeul tău se va întoarce de la tine
şi te va părăsi lăsându-te fără cuvinte tot aşa cum acest om
în zdrenţe este fără cuvinte-n faţa ta.

poezie celebră de Thomas Mann, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa rotit...

S-a rotit în jurul farului aureola păsărilor albăstrite
În jumătăţi de întuneric sfredelind depărtarea vapoarelor
Şi-au căzut în apă ca rămăşiţele arhanghelilor

S-a stricat pâinea şi floarea
În lazarete zac ca snopii veştejiţi prietenii noştri
Singură coşi fiului tău gânduri diferite

Numai trenul îşi târăşte aburii
Ca goana animalului rănit, cu măruntaiele zdrobite.

poezie clasică de Tristan Tzara
Adăugat de Alina Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Siesta

unui animal insular
singular din madagascar
cu blana crem şi botul turcoaz
culegătorii
de culoare căţăraţi în copaci în ultimul timp
clar îi bruiază siesta şi clar
îi par nişte monştri

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a rotit

S-a rotit în jurul farului aureola păsărilor albăstrite
În jumătăţi de întuneric sfredelind depărtarea vapoarelor
Şi-au căzut în apă ca rămăşiţele arhanghelilor

S-a stricat pâinea şi floarea
În lazarete zac ca snopii veştejiţi prietenii noştri
Singură coşi fiului tău gânduri diferite

Numai trenul îşi târăşte aburii
Ca goana animalului rănit, cu măruntaiele zdrobite

poezie celebră de Tristan Tzara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

animalul nocturn e pe moarte
zorii pun la geam un cearşaf alb
e seninătate e triumful tuturor puterilor
azi noapte învinsul şi-a băut sângele
ca pe o cerneală violetă
şi am redevenit zorele

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meta-metafora vânatului

Despre meta-metaforă se aude din pre-poezie.
Acest "animal" cu incisivii vorbitori
cu blană de piele de os
din acest "animal"curios
ne căutăm prada
pe care am înghiţit-o
când ne-am vânat.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silenţios

Suntem simple note muzicale,
Pe portativul sonatelor magistrale,
"Nocturna" "Silence" parcă ne pătrund,
Când loveşte Beethoven pianul plăpând.

Am ajuns să ne fie dor de gălăgie,
De oameni, buni sau răi, doar să fie,
De tot ce nu vedeam că avem,
Dar şi aşa, observăm doar când pierdem.

Păsările din colivie, parcă altfel le privim
Sau animalele de la zoo, altfel le iubim,
Sau vântul rece şi tăios, altfel îl simţim,
Ori soarele cald şi blând, altfel ni-l dorim.

Brusc parcă şi regii sunt mai interesaţi,
Este normal, un virus nu are preferaţi,
Am început parcă să îmi cunosc şi fraţii,
Nu aveam timp de ei, aveam de alţii.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (31 martie 2020)
Adăugat de Iustin Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secvenţă

E un animal sălbatic
Ce-mi străpunge sufletul,
Fug din calea lui alene,
Şi m-adoarme cântecul.
Mă omor pe stratul vieţii,
Închid ochii şi creez,
Înfloresc câmpia morţii,
Trezesc vise - mă visez.

poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A cânta dintr-un arc

E clar,
Nu pot fi vânător.
N-am stofa.
Plec la vânătoare, ţanţoş,
Încordez arcul cel ager
Şi observ mirat că seamănă cu o liră.
Încep să cânt din arc.

Nu-mi pot reprima acest răsfăţ
Al sufletului,
Marea bucurie a degetelor,
Mângâind struna.

Animalele, ciulind urechea,
Se ţin după mine, cârduri supuse...
Şi înaintez murmurând din arc,
Lăsând în urmă o dâră
De împăcare în natură.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!