Poezii despre foc și noapte, pagina 50
Nopți de iarnă
Nopțile de iarnă sunt acum mai mari
Cu multe ceasuri decât nopțile de vară,
Și vinete furtuni împing norii telegari
Peste-a turnurilor înaltă gheară.
Să lăsăm să ardă deci focul în cămine
Și cupele de vin să se reverse;
Să lăsăm vraja cântecelor să ne-aline
Și armonia vorbelor alese.
Acum când în lumânări fiecare rază
Așteptă cu tremur mut șoapte de iubire,
Iar tinerii se maschează, beau și, oftând, flirtează,
Somnul greu desface-ale farmecelor fire.
Potrivit este acest anotimp, prin urmare,
Cu lungul discursul al celor în brațele iubirii;
Totuși, prea multa grabă poate-avea iertare
Când frumusețea își oferă trandafirii.
Nu toți fac toate lucrurile cum ar trebui;
Unii merg elegant și,-n ținută, sunt sublimi,
Unii știu să spună, inteligent, cimilituri,
[...] Citește tot
poezie de Thomas Campion, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mereu vor înflori toți trandafirii
În ziua când te-am revăzut
Au înflorit toți trandafirii.
Te-am așteptat atât de mult
Să reaprinzi focul iubirii.
Noapte de noapte te-am visat
Cum alergai să vii la mine.
Acum e vis adevărat.
De-acuma trăiesc o minune.
Mă bucur că ai revenit,
C-au înflorit iar trandafirii,
Că visul meu s-a împlinit,
Din nou gust fructul fericirii.
Ai suflet alb, imaculat.
Ca trandafirul ce-ți ofer.
La fel ca el de parfumat
Este sărutul ce îți cer.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (22 mai 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Portret
Coroana pe creștet în veci se-mpletește,
În ochii-ți, seninul cel mai împăcat;
Zâmbetul în buze-ți vesel strălucește,
Inima e-n chipu-ți cel nevinovat.
Decât alte nimfe cu fruntea mai naltă,
Peste ele falnic, făr-a ști, privești.
Dulce ca blândețea, și blândețe altă
Tu nu știi, copilă, că împărățești!
Sânul tău ușure și blând învelește
lnima-ți, altarul d-un ceresc amor;
Focul lui sub dânsul arde, colcăiește
Unde, unde-l umflă suspinul în dor.
Ca luna de noapte, ca dânsa de lină,
Frumoasă ca viața celui fericit,
Veselă ca ziua de mai prea senină,
Edenul în pieptu-ți e însânuit!
Zâmbindă ca cerul, ca el trăsnitoare,
[...] Citește tot
poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulcanul din Columbia (care a ucis 30 mii de suflete)
Aseară-a vorbit de Columbia, iar
Lovită de crater în nopți cu stihii,
Care-au topit aproape treizeci de mii
Și-acuma-n surdină suspină bizar!
Acolo pesemne, de-acuma venii
Satan pe cazanul de foc princiar,
Greșind numai vadul căzut pe cântar,
Să spulbere cerul din ochii căprii.
N-am să cer vieții, slăbită de floare,
Decât tăria de-o fi să separe,
Albul de ciută curat ca o coală,
De lumea, o pâclă, despotică boală
Și partea din urmă, vrând s-o repare,
Dracii s-o mâne-n cazanul cu smoală.
poezie de Constantin Păun din Elegie neterminată (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama mea, matrioșca mea
Să nu afle ce e gerul
- viețile prinse-n pănuși -,
Mama-și leagă de piept cerul,
Să nu cadă pe păpuși!
Cum să aibă mama vină?
Cum să-i căutăm pricini?
Matrioșca de griji plină
Ce ne-a protejat de spini!
Cum să aibă mama vină
Că ne-am cuibărit în ea?
Pădure ce-ar vrea să țină
Și cuibul, și pasărea...
Cum să aibă mama vină
C-a făcut din noapte zi
Și pe brațe de lumină
A ales a ne păzi!?
[...] Citește tot
poezie de Rodica Rădița Răpeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândindu-l pe Eminescu
dorul mă aprinde ca o flacără vie
vrea să mă gătesc cu flori de agave
în bătaia inimii s- aud o rapsodie
timpul să mă umple cu emoții suave.
transform sufrageria într-o scenă
și mă închipui într-un rol fericit
ciudat scenariu îmi circulă prin venă
chipul lui Eminescu îmi zâmbește-n zenit.
pe urmele lui cu luceferi vorbesc
lumina iubirii crește-n sufletul meu
gânduri întunecate se risipesc
slove minunate voi găsi mereu.
pe pajiștea nopții vise păstoresc
versul cântă-n mine ca în Atheneu.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu gândul la Arghezi
pe cerul bucuriei lumini strălucesc
sentimente țâșnesc ca o arteziană
balade și doine în trubaduri sporesc
îmi amintesc de noaptea argheziană.
cuvintele zboară prin vast univers
ochii minții se umplu de rouă
ploi nasc curcubeie la faptul divers
beznele se sparg în șapte în nouă.
de mult măritată cu un bărbat de foc
toate grijile mi le arde în piept
plămadă a iubirii îmi poartă noroc
și timpul actual e unul înțelept.
poemele din mine ca nucile se coc
fărâme de victorii de la stele aștept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de iarnă
E negru, peste alb, e frig afară,
Mi-am făcut suflet șemineu...
Stau pe-o sofa, lângă antreu;
Visez, de cum a fost, în vară.
Am inima în calde flăcări,
În minte, amintiri trezesc,
M-ai frânt de dor, mă rupi, trosnesc...
Te văd în foc, dansezi, am lăcrămi.
Mi-atingi obrazul cu vâltoare,
Mi-e mintea caldă-n suvenir,
Cu ochi deschiși, sunt în delir...
Mai pun pe foc, mențin ardoare.
E ger, ies să-mi revin din vis,
În mână iau un alb de spumă.
În urlet, câini, se chem, se-ngână...
Îs singur, e 12, An Nou, precis.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ochii ei
ochii ei
sorb tot albastrul din cer,
bat lumina
cu pupilele,
etalând
în franjuri halouri,
cabrate
pe irișii excitați.
există
o veselie nebună
între sunete și culori
și-o dragoste
care acoperă cerul
cu ambiguitatea tăcerilor.
ochii ei
rup ziua în două,
ca pe o ambră dulce
și dau foc corăbiilor
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catifelate coapse
Lumina lunii flutură stindarde,
Glorificând iluzii despletite
Ce detonează magice petarde
În trupul ca o mare de ispite.
Tăcerile zvâcnesc și ard pe buze,
În palme sânii se topesc nebuni,
Retorice priviri cerându-și scuze
Luceferilor, absolut imuni,
Aș traversa o noapte de păcate
Reînvățând iertările firești
Când răsăritul în fereastră bate
Și ireală, tu, mă-ncolăcești.
Catifelate coapse mă provoacă
Unduitoare ca un foc rebel,
Pătruns adânc în inima săracă
Sfințind fiorii sacrului inel.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre foc și noapte, adresa este: