Poezii despre foc și noapte, pagina 51
Fantomatic
se adună pe cer stele, umbre-n noapte îmi răsar
cuprinzând pădurea toată cu miros de chihlimbar
fantomatic îmi apare chipul tău care e lut
ramul codrului tresare, luna-n nori a dispărut.
și mi-e frică și mi-e teamă, dar m-apropii să te-ating
este totul o părere.... lacrimile se preling.
jos în vale casa-i veche, n-are foc și nici lumini
mă grăbesc să deschid poarta dar cărarea-i numai spini.
mă împiedic.... mă ridic, văd o stea ce-i căzătoare,
a murit ceva în mine, nu îmi pasă, nu mă doare.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buchet de mine
Mă rupe în "da" sau "nu", petale,
Până nu voi mai fi nici miez;
Doar elixir, miros de floare
Pe-un portativ în sol diez!
Pot să-ți dau zile ce-ți lipsesc,
Pân-ar rămâne nopți de vise...
Cearceaf mă fă să te-nvelesc
Și dimineți, ce vrei promise!
Și flacără, veșnic de-ai fi,
Poți să mă arzi până la scrum
Și din cenușa-mi să reînvii...
Cu sângele-mi trasează-ți drum!
Iar dacă nu-ți ajung la toate,
Mă-mprumut vieți nelimitat...
Din tot ce am posteritate
Te-aștept... Pe-o bancă înfiripat!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muntele de foc
Pe cei munți pustii, sălbatici,
Din Lombardo-Veneție,
Unde noaptea în orgie
S-adun demonii lunatici,
Hoți de moarte doisprezece
Stau în rond sub vântul rece
Care șuieră și trece!
Focul cerului s-aprinde,
Urmărit de groaznic tunet,
Și al munților răsunet
Printre văi adânci se-ntinde.
Hoții râd cu voie bună.
Șeful lor, purtând cunună,
Cântă astfel în furtună:
"Varsă-n cupa mea de aur
Acest vin ce desfatează
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
De parcă...
Timpul trece pe lângă mine
de parcă nu m-ar cunoaște,
cu fiecare secundă renaște
iar eu mor câte puțin... În fine,
părem captivați de romanul
căruia îi știm deja ultima filă,
ușor panicați, c-o față umilă,
să dăm, vrem cu ursita, cu banul
Anii i-am risipit, nabab, aiure
făcând zile din bahice nopți,
la minte om fi fost mai necopți
dând foc pentr-un pom la pădure
Câte proiecte amânate sine die,
ignorând, periodic, scadența
Timpul măsoară la orgă cadența,
mă-neacă, în naos, fum de tămâie...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fleacuri autumnale
e toamnă, taină-argint lichid de ploaie...
străbat de prin seninuri mici și rare
lumini cu aurul în destrămare...
cuțitul trist în carnea clipei taie
din țel venind amorul tău îmi pare
să-mi locuiască-a sângelui odaie
și zboruri cresc și-n duh, sub vâlvătaie,
de Dumnezeu se naște decupare
recad în vinul fiert și nu te cuget,
femeie, vis pe-altar îndepărtat
pe mine azi acolo m-am iertat
în vremea asta cu al serii muget
te vând pe obeție-n noaptea minții
când demoni sunt și oamenii și sfinții
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Atlantida
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iar trăire
Sunt rănit de dorul tău
și de ochii tăi de toamnă
simt că pic, că-mi vine rău
că nu-mi ești de mână doamnă
Fug de tine cât mai pot
și tu vii cu foc și gheață
și topit eu te provoc
c-o câmpie de verdeață
Mă îmbăt cu așteptări
și-mi las visele de noapte
și te-aruncă-n gândul meu
tot ca ziua ce mă arde
N-aș fi vrut să te cunosc
să trăiesc iar o iubire
soarta mea iar vrea să fiu
amețit de a ta fire
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trivialitatea visului
Lumini a tot, infernice, de ceară
Mă înveleau a rugă în silabă...
Ploua, dar fără veci în taina slabă
Și iar Pământul sta precum să piară.
Un cer de sânge, către smoală-n grabă
A nopții feciorie-adună-n seară...
Ne este viața toată necesară
Pe clipa-n care frunza-n duh întreabă.
Mi-e soră luna, soarele mi-e frate,
Or nărui și ei în flăcări stingeri
Că din născut spre a muri sunt toate.
Da'n zodie-a eternului atingeri
Un mâine nins sub vorbă se mai poate,
Din început spre nesfârșit învingeri...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte de basm
acopăr bătrânețea cu rochia de seară
ridurile vieții le ascund sub fard
anul nou miraculos în mine coboară
purtând sub aripi fericirea standard.
înec amărăciunea în paharul cu vin
regret că timpul prea repede trece
răsună în mine plugușorul divin
noaptea-i o simfonie, cu armonii petrece.
anul ce-a trecut mi-a împlinit un vis
nu știu ce a fost destin sau noroc
am editat o carte despre Paradis
nutresc succesul la optim soroc.
ard plină de dorințe ca un vesel foc
mi-am găsit în lume minunatul loc.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritual sub vâscul cerului
pocnete de bici alungă strigoii
focuri de paie ard blesteme rele
căruța neamului e trasă de boii
care au păscut lumina din stele.
vine anul nou încărcat cu poveri
îl aștept și eu cu câteva surprize
să îmbuneze zeii demagogi severi
să scoată neamul românesc din crize.
cămașa de lumină s-o îmbrac mereu
să luminez și noaptea cu gândurile mele
pentru fericre am trudit din greu
și răspândesc iubire pe ample rețele.
din cuvinte-mi construiesc un loc în veșnicie
nu vreau să treacă anii prin zădărnice.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelion
vine anul nou cu foc de artificii
străbate fiorduri, ceața și gerul
are în desagă mulțime de capricii
cu felii de tort ademenește cerul.
în noaptea asta nimeni nu doarme
noul an sărbătorim cu cupe de șampanii
ne punem dorințe supărări să sfarme
sub vâscul verde ca niște spovedanii.
prin dărnicia vremii noi cerem fericirea
iubirea rotundă ca boabele de vâsc
anul care vine promite împlinirea
viselor mărețe născute fără risc.
fire romantică mă vreau mai optimistă
în universul magic miracole există.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre foc și noapte, adresa este: