Poezii despre văi, pagina 6
Legendă
Străluminați ca niște unghii,
Sub scuturi, îngeri au lăsat
Cherubul văii să-l înjunghii,
- Sădiți în aer ridicat.
Și limfa pajiștelor pale
Se pleacă soarelui ferit
Al certei sere animale:
Îngână sângelui ivit.
Scris, râul trece în mai albastru
Și varurile zilei scad,
E rana Taurului astru.
Vădita țară, Galaad.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jelindu-l pe Yin Yao
Te însoțim acasă, pe Munte.
Din nou printre stejari și pini verzi.
Tu rămâi pentru eternitate dincolo de Norii Albi.
Numai acest pârâu curge la vale spre Omenire.
poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunză verde trei smicele
Frunză verde trei smicele,
Am trei mândre, ca trei stele.
Una-n deal și alta-n vale,
Alta, la șoseaua mare.
Cea de la șoseaua mare,
Îmi cerea mereu parale.
Eu parale nu i-am dat-,
S-a dus și s-a măritat.
Cea din deal s-a supărat,
Cea din vale m-a uitat.
folclor românesc, din comuna Brăești, județul Buzău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te iubesc
Nu vreau decât să te iubesc
O furtună umple valea
Un pește râul
Te-am făcut pe măsura singurătății mele
Lumea întreagă să ne ascundem
Zile și nopți să ne înțelegem
Să nu-ți mai citesc în ochi
Decât ceea ce gândesc despre tine
Și de-o lume care să-ți semene
Și zile și nopți rânduite de pleoapele tale.
poezie celebră de Paul Eluard
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă
În vale, copiii se dau pe gheață,
Câmpia e acoperită cu zăpadă.
Cerul - plumburiu.
Prin aer trec păsări negre.
La marginea satului se văd vânătorii.
Copacii sunt înghețați și stingheri.
Se pregătește o noapte geroasă.
Totul e rece și alb,
Și deși mă aflu lângă Dunăre, pe Bărăgan,
Mă gândesc ce mare pictor a fost Breugel.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul apei din ograda japonezului
Apei lui de prin ogradă,
Prea domol curgând la vale,
Bolovani, dintr-o grămadă,
Japonezu-i pune-n cale.
Spumegată, vrea să vadă,
Împrejurul casei sale,
Apa lui, ce prin ogradă
Prea domol o ia la vale.
Și schimbând-o-ntr-o cascadă
De consoane și vocale,
Uită-a vieții grea corvadă,
Dând răsunet de cristale,
Apei lui de prin ogradă.
rondel celebru de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor (1927)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerere de aducere-aminte
Creangă potrivește vorba
ninge molcom la Moldova
vertical sau dintr-o parte
ninge viața peste moarte
Totu-i alb ca o hârtie
cerul iată parcă scrie
iarna rupe lumea-n două
să facă alta mai nouă
Fir-ar timpului să-ți fie
ninge ca-n copilărie
oamenii-s de multe feluri
hai cu sania în ceruri
Să ne dăm frumos la vale
iubire printre țâțele tale
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Venise bâlciul
Venise bâlciul
Și era toamnă, și era frig.
Venise bâlciul cu alvița și comédiile,
țiganii-și puseseră șatra peste vale,
noi terminam orele târziu,
se-nnoptase și-mi era frică.
Zolea, repetentul clasei, zice
"Te trec eu, te costă o alviță"
bine zic și pe tine un leu
de câte ori îți dau caietul în pauze să copiezi tema.
"S-a făcut; nu te costă nimic."
M-a trecut valea și a stat în poartă pân-am intrat.
A doua zi l-am privit cu alți ochi,
crescuse parcă mai înalt
și nici așa prost nu-mi mai părea.
"Vezi, mamă parc-o auzeam pe bunica -,
[...] Citește tot
poezie de Florentina Loredana Dalian din Domnișoara Nimeni (2017)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întotdeauna și pretutindeni
Străbate peșterile-adânci din munți,
Atinge-n drum spre cer ale norilor frunți:
Muzele strigă izvoarele și văile pline de culori
De multe ori, da, de mii de ori.
Când privirea-ntâlnește tinere flori albastre,
Cântece noi răsplătesc eforturile noastre:
Timpul trece și-n zbor zilele trec, una câte una,
Dar anotimpurile revin întotdeauna.
poezie celebră de Goethe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu privire la tabloul lui delacroix : lupta lui iacob cu îngerul
Steaua era pe sfârșite,
stingerea sunase și ea,
cerurile deschise cântau.
Ce știau despre stingere
cerurile,
ce știau
de lacrimi amare?
Ce știe
Primăvara
de lăcrămioare?
Și fiind obligat
la spelunca din vale,
am spus cuvinte,
am spus injurii,
am cuvântat cuvântări
despre dezolare,
blasfemii, blasfemii,
despre femeia
Pierzare.
(...)
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre văi? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre văi, adresa este: