Poezii despre foc și noapte, pagina 66
Descântec
Foaie albă ciutură,
Setea rău mă scutură,
Și mă roade gând nebun
Că-s o bulă de săpun
Sub a-soarelui pârjol
Dată vântului obol...
Foaie aspră scândură,
Lutul mi-l îngândură,
Și mă vinde focului
În giulgiul trădatului
Pe arginți, treizeci bătuți,
De nimenea neștiuți...
Foaie trasă-n seceră,
Slovele mă sângeră,
Și m-aprind - stele târzii -
Versuind în poezii
Vânturându-mă în șoapte
Peste ochi adânci de noapte.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flăcări
în noapte asta plâng și norii
mai țipă în zare cocorii
pe mănunchiuri de raze
coboară agale și luna
se frâng în vânt mesteceni iară
se scutură și cade în palmă o frunză
se stinge flacăra în vatră
mai pune prietene o piatră
la capul celui urgisit
mai cade iar o stea în poartă
priveam la clipa ultimului chin
cuvânt tăcut atârnă agonic pe umeri
sunt trubadurul ultimului veac
ascult cum vântul cântă pe raze de lună
plec rătăcind pe pământ
prin buzunarele goale și rupte
se scurge cuvântul celui damnat
nu-mi pasă de nume, de straie, de titluri
dau de pereți cu cele lumești
în barbă port albul trecutelor clipe
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește-mă
Privește-mă și-atinge-mă în noapte,
Alintă-mă cu palmele-ți de foc,
Venii pribeag, cu dor de buze coapte
S-arunc în tine patimi și noroc.
Lasă-ți destinu-ncet să mă cuprindă
Și mă răstoarnă-n patul ca un vis,
Când plopii vor s-alunece în tindă,
Nimic din tine... nu mi-e interzis.
Ascunși sub gene, ochii tăi, mă cheamă,
Să m-adâncesc în trupu-ti îngeresc,
La vremea când culcată-i orice teamă
Și când doar stelele... ne mai pândesc.
Privește-mă și strânge-mă-n tăcere,
Din mine fă izvorul tău vrăjit,
Fiorul ce te scaldă în placere,
Răscolitor prin trupul tău sfințit.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grăbindu-mă
Grăbindu-mă adânc
Să te patrund,
Pe iarba crudă
Ca o sărbătoare,
Iubito, am pierdut
Și nu confund,
Ceva alunecos și dur,
Ca o-ntâmplare.
L-am căutat
Acoperit cu tine,
Cu mâinile-n contur
Pe trup de foc.
Pe tălpile de rouă
Încă pline,
Pe sânii tari
De patimi și noroc.
Speram pe buze
Să-l găsesc în noapte
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Observatorul
Timpul își varsă nepăsarea în secunde odioase
Peste munți, peste văi, peste veacuri...
S-a pogorât pecetea nedreptății.
Iar eu, eu sunt observatorul.
Și văd scheleții soldaților răpuși în tranșee
Cum aleargă înainte la ordinul căpitanului lor,
Neștiind că ei sunt morți de glonțul timpului.
Armele lor mâncate de rugină
Sunt artefacte pironite în adâncul vremilor
Și-n loc de foc, ele tușesc scântei de noapte.
Și se aud șoapte...
E glasul celor ce-au murit luptând întru dreptate,
Cu fața către timp, cu gurile-nsetate...
Zbiară speranța în toți cei morți:
Noi vrem dreptate!
poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doru-i dor atunci când doare
Du-mă, dorule, acolo
Unde dorul nu mai doare,
Du-mă unde știi că nu-i
Înspre dor nici-o cărare!
Du-mă, dor, poartă-mă-n codru
Printre pomii desfrunziți
Să le-alin sufletu-n geamăt
Că-s de doruri bântuiți!
Du-mă, dorule, și-mi poartă
Pașii dorului din mine
Unde crezi că voi găsi
Un alt dor să mă aline!
Du-mă, dor, prin lacrimi verzi,
Printre frunzele în jale,
Prin păduri fără de urmă,
Doar sub pași a mea cărare!
[...] Citește tot
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bat clopote
E ceasul două din noapte
Stelele pâlpâie, mor
Cad lângă fructele coapte
Raze de lună ușor.
Plânge prin somn tremurată
Ruga-ntr-o poartă de vis -
Mâna spre cer ridicată
Ceru-i de-acuma deschis.
Bat clopote
Bat înnoptări
Cuie și spini
În depărtări
Bat clopote
Cerul e sus
Stai să te-nchini
Vine Isus.
Pace, e liniște, pace
Doarme și vântu-ntre crini
[...] Citește tot
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai știu
Nici nu mai știu de ce, în seara când
Am stat cu tine-n brațele din gând,
Făcusem foc înalt la ceas târziu,
Căci nu era nici frig și nici pustiu.
Erau atâtea stele peste noi
Și peste cortul nostru din zăvoi,
Atâția greieri într-un singur cânt,
De mă credeam în Rai, nu pe Pământ.
Mă-ntreb și-acum de n-o fi fost un vis
Ce mi-a rămas adânc în minte-nscris,
Dar nu mai știu nici dacă ne-am iubit
Sub stele,-n cort, și nici cum am dormit.
Ce știu cu siguranță, e că eu,
Te văd tot mai frumoasă,-n visul meu,
Și îți aștept sosirea cu nesaț
În nopțile când îmi adormi pe braț.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilașii
"Seara primaverii caldă
Cu dulci lacrime ne scaldă;
Austrul ne-adoarme lin
În duiosul lui suspin,
Iar a nopții stea tăcută
Cu dulci raze ne sărută.
Dar noi nu mai adormim
De când plânsul ți-auzim,
Maica noastră, nu mai plânge,
Plânsu-ți inima ne frânge!"
Sora mare-era mireasă
Dalbă, mândră-mpărăteasă.
Sora mare tot aude
Și cu-aceste gânduri crude:
- "Împărate, zise ea,
Dacă mâine n-ăi tăia
Cei doi brazi ce fruntea-nclină
Pe fereastra din grădină,
Casa ta voi părăsi
Și-n deșerturi voi fugi."
[...] Citește tot
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad...
Cad ca-ntr-un vis, azi, peste țara mea,
Ca-ntr-o poveste, fulgi de catifea.
Mirajul alb se-ntoarce iar acasă...
Îmi bate vântu-n taină, la fereastră.
Din depărtări, troiene gri de fum
Revarsă umbre stranii peste drum
Și ninge, ninge, ninge ne-ncetat
Oglinzi de stele-n noaptea de bazalt.
Doar omul de zăpadă stă pios,
Cu pălăria lui și șalul gros.
Și ninge, ninge, ninge peste el
Și focul arde-n sobă.-Afară-i ger.
Cresc iarăși flori de gheață la fereastră,
Țurțuri-oglinzi spre ceruri se înalță,
Cu vâsc icoana-mpodobită-i iar.
Azi ne-aplecăm genunchii la altar...
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre foc și noapte, adresa este: