foc şi noapte

Fugari

Prin ploi, tăcuţi
Veniţi desculţi
Să fiţi de-ai noştrii
Fugiţi de monştrii
Ce v-au lăsat
Fără de sat
Fără de viaţă
Pierduţi prin ceaţă
Cu arme-n mâini
Cu mii de câini
V-ajung din urmă
Pământul scurmă
Înfruntă munţi
Trec peste punţi
De vechi corăbii
Negre ca corbii
Ce zboară-n stoluri
Prin triştii nouri
Să bată vântul
S-alunge gândul

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muntele

Hotărâsem escalada
Muntelui cel mai înalt
Pregătind de un asalt
Invincibilă armada

Şi-am plecat de lângă vatră
Ţinta noastră numai vârful,
Şi lăsând în vale stârvul
Recilor statui de piatră

Seara ridicam un cort
Ca să ne păzim de rece
Cu o grijă ce petrece
Somnul greu după efort

Sacii noştri de dormit
Noaptea ne ţineau de cald:
Parcă adia un fald
De la focul de lignit;

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miez de poem

acolo unde mugurii plesnesc
primit-am Lumină

acolo unde e miezul
poate nu ne-a păsat dacă
versul e o plantă căţărătoare spre ceruri virgine
iar umbra sa atletică aleargă în voie pe nori
cât timp e un vrej pe care se poate urca
un copil cu boabe mari de fasole în palmele
dogorite, într-o amiază cu tunbergii
înflorite

acolo unde e miezul
poate nu ne-a păsat dacă
versul e un gorun secular, cu scoarţa acoperită de licheni
iar umbra sa tremurândă alunecă pe-un lac cufundat în amintiri
cât timp din trunchiul lui se pot face lemne de foc pentru
un bătrân cu chibrituri mici în palmele
zbârcite, într-o noapte geroasă cu troiene
bătăcite

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Alb Tătar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grăbindu-mă

Grăbindu-mă adânc
Să te pătrund,
Pe iarba crudă
Ca o sărbătoare,
Iubito, am pierdut
Şi nu confund,
Ceva alunecos şi dur,
Ca o-ntâmplare.

L-am căutat
Acoperit cu tine,
Cu mâinile-n contur,
Pe trup de foc.
Pe tălpile de rouă
Încă pline,
Pe sânii tari
De patimi şi noroc.

Speram pe buze
Să-l găsesc în noapte

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

nu sunt persoana perfectă
să-ţi fie, oricât m-ai iubi,
oricât aş lăsa de la mine.

am câteva dependenţe de;

nisipul din nara cămilei,
de cele două cocoaşe
îngenuncheate să ducă
dinspre şi înspre zidul de foc
doar psalmii Tăi,
sunt dependentă de piramide,
de zei şi sori,
beduini, corturi,
de mări cuminţi, de ape răzvrătite
în pumnul lor de ochi născut
din umbra unei nopţi.

Doamne,
se micşorează drumul,

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru haotic

Sunt tot şi nimicul, nimicul din tot,
Acela ce poate şi tot ce nu pot,
Un punct de pornire, final într-un punct,
O virgulă albă, uitată-n cuvânt

Mirate senzaţii, expresii mirări,
Continuă trăire de vis în culori,
Un zâmbet ce plânge şi plânsul zâmbind,
Iubirea ca ură, o ură iubind

Contraste de sine, în sine contrast,
Un alb de lumină, un negru prea vast,
O mare ce arde, un foc prea umid,
Deşert plin de apă, oceanul arid

Mă nasc întrebare şi mor un răspuns,
În tot ce se vede şi-n tot ce-i ascuns,
Un azi ce e mâine, un ieri ce va fi,
Sunt soarele nopţii şi luna din zi.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul XIII

Am fost plecat să-ţi conturez
graniţele trupului cu atingeri de foc.
Gura mea te-a cuprins de-a curmezişul: un păianjen
încercând să se ascundă.
În tine, în spatele tău, timid, cuprins de sete.

Poveşti de spus pe malul înserării,
ţie, tristă şi suavă femeie, să nu mai fii atât de tristă.
O lebădă, un copac, ceva departe şi plin de fericire,
anotimpul strugurilor, desăvârşitul şi fertilul anotimp.

Eu sunt cel care te-a iubit în refugiu.
Singurătatea s-a încrucişat cu vise şi tăcere,
atârnând între mare şi tristeţe.
Tăcută, în delir, între doi gondolieri în repaus.

Între buze şi glas ceva piere,
ceva cu aripi de pasăre, ceva de chin şi uitare,
la fel ca năvodul ce nu poate ţine apa.
Păpuşa mea, doar câteva picături mai tremură.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai femeia ştie

Ochii ei... oglinda vieţii mele,
Licăresc în noapte, parcă-s două stele,
Iar privirea lor plină de mister
Mă arde ca o faclă aprinsă în eter.

Ce ascunde-n ei, numai femeia ştie,
Când focul se stinge sub mantia-i pustie.
Şi inima-i plânge plină de durere,
Când singurătatea o mistuie-n tăcere.

Privirea-i se-nsenină ca cerul albastru
Când o sărut şi-o îmbrăţişez tandru.
Mă-nvăluie-n stele şi-n mii de mistere,
În clipe de iubire, dulci, dar efemere.

Ştie numai luna, sub raza-i argintie
Ce scântei aprinde un suflet de femeie,
Căci ea este enigma ce n-o pot desluşi,
Dar îmi aduce-n viaţă multe bucurii.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Deniştean (19 martie 2017)
Adăugat de Denygigi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe noi ne apără

Pe noi ne apără Acelaşi
Slăvit şi Sfînt Biruitor
Care-a purtat prin mii de lupte,
nebiruit, pe-al Său popor.
El ne e Stîlp de flăcări noaptea
şi ziua ne e Stîlp de nor,
El, Cel nebiruit de nimeni,
e-al tuturor Biruitor!
Pe noi ne-ndrumă tot Acelaşi
Învăţător adevărat
Care-a-ndrumat întotdeauna
frumos pe cei ce L-au urmat.
Cuvîntul Lui ne e lumină,
şi Duhul Lui, îndemn curat.
El, Cel neînvăţat de nimeni,
pe toţi doar El ne-a învăţat.

Pe noi ne sprijineşte-Acelaşi
Stăpîn Puternic şi Slăvit,
Care-a ţinut mereu statornici

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înfrigurări tardive

În malaxorul gândurilor mele
Te-adun într-o esenţă parfumată,
Văzându-te când o regină-n voal de stele,
Când o vestală goală - a mea toată!

În ochii tăi e farmec şi lumină...
O undă caldă-adie către mine,
Şi-atunci spre noi tot cosmosul se-nclină,
Codrii răspund cu glasuri cristaline.

Divine voluptăţi ne-nalţă-n ceruri
Străluminând simţirile suave;
Eu te alint cuprins de foc şi geruri,
Zbătându-ne cu-nfiorări firave.

Dar... toate-au fost un simplu vis de noapte
Cu false mistuiri de trei secunde.
Vulcanii stinşi mai fumegă cu şoapte
Prin vârful ce-n zăpadă se ascunde...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!