Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

noapte și ocean

Poezii despre noapte și ocean, pagina 7

Abisul durerii

Mistuit de răni lăuntrice, îngenunchez în abis,
Cu degetele încerc să-mi pipăi sufletul,
Însă cetatea tristeții nu poate fi pătrunsă,
Călătorie fără potecă, către noaptea mormântului...

Râuri roșii de sânge și trandafiri se revarsă peste cărare,
Toate se ineacă însă în oceanul lacrimilor mele,
Privirea mea de sânge, îți mângâie brutal trupul blajin,
Eu nu te văd, te simt doar în suflet.

Vreau să-ți cauți lacrima printre lacrimile mele,
Îmbrațișează-mi trupul pustiu,
Doar așa vei putea asculta clopotul inimii mele,
El a bătut odată, doar pentru tine...

Petale roșii îmi picură în suflet,
Mă dezbrac incet de trup și privesc în ochi nemărginirea,
Noaptea adâncă se ingroașă, trandafirii palpită,
Am trecut prin lume ca un îndrăgostit, cu un suflet roșu aprins.

poezie de
Adăugat de Timis AnduSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

Cămașa

De câte ori plouă, voi să-mi sădiți un vișin
Cămașa să mi-o ștergeti de sânge și de pete
Lăsați-mi orizontul deschis să mă îmbete!
Și flori de iasomie ca să dorm
Și pupi de maci în plete să plouă numai iarna
Un strop să se dezghețe să mă întorc în iarbă
În galbenul de lut din chilimbare pietre
Să-mi spune-ți adevărul, iubire
Și ce arde mai mult în noapte decât stelele?
Care-i oceanul vieților deșarte?
Și care nor e piatră de început?
Și ce e nemurirea, dar moartea?
Când să înnoptăm?
E prea târziu să ne trezim
E noapte, se întorc din raze stelele ca un deliciu de culori.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valeriu Barbu

Linii răsfrânte

cum înoată macii
în oceanul nopții
cum suspină fluturii
cuibăriți pe o frunză desenată
cum se spulberă orice surâs
când furtuna furt una
se joacă de-a hoții și vardiștii
în pletele pădurii de antene
cum se plimbă goale pungile din plastic
pe bulevardele impecabile ale metropolei
cum nimeni absolut nimeni
nu se întreabă
cum de cel puțin
toate acestea
locuiesc în mintea oricărui copil pe care
toți încearcă din răsputeri
să-l educe

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Capăt de vrajă

pentru ce atâta iubire
te întrebam într-o tăcere de ocean
încercând să-ți aprind
privirea
cu un sfârșit de cometă
cu un amurg

pentru ce atâta dorință
te întrebam într-o noapte de zodii
încercând să-ți ridic
genunchii
deasupra unui gând

pentru ce atâta adio
întrebam eu la un capăt de vrajă
încercând să șterg
o lacrimă efemeră
din ochii unui pustiu

pentru ce atâta destin

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

Frumosul meu

frumosul meu nepământean
din somn adânc tu m-ai trezit
atunci când nici nu mai speram
să văd lumina-n răsărit!

în noaptea neagră îmi părea
că veșnicia-și face loc...
din Carul Mare... sau cel Mic..
ai coborât cu cerc de foc!

l-ai prins de inima-mi pustie
să nu mă pierzi peste ocean...
zburând cu mine-n galaxie
iubindu-mă nepământean!

poveste nu-i... e-adevărat....
și martoră îmi este luna
pe cer cu stele presărat...
te voi iubi întotdeauna!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valer Popean

Hibernarea din cuvinte

S-a scuturat de iarnă vântul
Câmpiile au înghețat,
Iar munții-au înghițit pământul
Când marea-n ceruri s-a-nălțat,

Și satul parcă-ncet dispare
Oceanul alb l-a înghițit,
Doar fumul urcă pe cărare
Peste cuvântul amorțit,

Pădurile trosnesc întruna
Spre stâncă vreascuri rătăcesc,
În toiul nopții piere Luna
Doar ielele mai dănțuiesc,

Se lasă frigul prin cuvinte
Când slovele se pierd prin gând,
Dar vorbele ți-aduc aminte
Că iarna trece tremurând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Lorin Cimponeriu

* * *

Doar timpul e albastru și uneori gri
secunda așteaptă cum noaptea
prescura s-a stins din iubire si jarul si codrul tematic
albine își vind rodul
am mers prea departe
e noaptea uitării în liniștea toamnei in umbre
de mână se țin doi copaci
un vers către tine, un vers către mine aleargă prin lanuri
cocosi Porumbacu din raza lui pica Oceanul de sticla adorm pe o mare mareele
Ning cuvintele, ard în lumina risipită si noi suntem păsări ancorate in timp.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Chemare

vino să vezi ce a rămas din mine...

ocean de scrum în catifele fine
armură străvezie de sudoare
pupile flămânzite în culoare
triunghiuri frânte
cercuri circumscrise
o fragedă ninsoare
oarbe vise
pe tâmple ude un buchet de rouă
flăcări lascive-n șiruri câte două
și spasmele albastrului rozariu
au mai rămas din mine

în acvariu s-au înecat cuvinte
ca o nadă
în așternut te adâncesc

o pradă cu seve
pulberi

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Florin I. CernatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Cerul

Cerul s-a deschis precum un fermoar
Și nori sângerii au pătruns
Pe sub coama zimțată a apusului
Pe care dansau ca pe un ocean,
Frunzele toamnei – lebedele tăcerii.
Furtuni forfecau liniștea
Cu lame de fulgere.
Noaptea s grăbea să prindă ultimul tren.
Lacrimi albastre alunecau pe caldarâmul uitării.
Pașii treceau prin horă de tunete
În univers...
Tăcerea se așternuse ca un pled peste inima mea.
Toamnă, toamnă târzie,
Toamna în care am împlinit
Cincizeci de ani...

poezie de din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Venind de la Xiamen și privind marea albastră

Cățărat pe muntele Jueshi, cu fața spre răsărit,
Contemplu oceanul albastru, nemărginit.
Valurile dansează cu melodice mișcări;
Insule veghează-n freamătul undelor, sonor.

Copaci peste copaci cresc din stâncă-n stâncă;
Abundență de iarbă de aici până departe-n zări;
Peste creste vânturile toamnei oftează-încetișor;
Talazuri înalte se-avântă să doboare de pe cer, alb, un nor.

Ziua – soarele, iar noaptea – luna
Par să se nască din apa oceanului, adâncă.
Calea Lactee și un întreg cer de stele, zâmbitor,
Se scufundă-n mare, unde-adorm.

Sunt fericit că pot privi toate-acestea!
Fredonez acest poem și mă simt nemuritor.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 7 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și ocean, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook