Poezii despre noapte și ocean, pagina 8
Moire
În spatele retinei, un ocean de noapte...
Irișii-mi țin lumina de talie,
Klotho o toarce, Lachesis îi măsoară pasul,
iar Atropos...
Tu, Atropos...
Gânduri în derivă îți poartă nînduplecarea
spre malul unde negru redevine alb,
unde totul e nimic și nimicul e tot.
Hai, taie!
Firul meu se-nnoadă în ghemul lumii,
eu vorbesc din nou limba pietrelor...
Irișii-mi țin lumina de talie,
ea curge ușor din strânsoare,
în spatele retinei susură ziua,
moirele torc, măsoară...
poezie de Adrian Vizireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balconul
Ești mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele și singura dorință
Cum ai putea să uiți atingerile tandre
Căldura casei tale și focul din ființă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?
Și-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon și-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îți simt sânul, iar sufletul ți-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.
Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spațiul, și inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.
Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balconul
Ești mama amintirii, amanta mea perfectă
Sursa plăcerii mele și singura dorință
Cum ai putea să uiți atingerile tandre
Căldura casei tale și focul din ființă,
Mamă a amintirii, amanta mea perfectă?
Și-n fiecare noapte, pe când cărbunii ard
Stăm în balcon și-acolo miroase a trandafiri
Ce moale îți simt sânul, iar sufletul ți-e cald,
Ce lucruri minunate ne spunem din priviri
În fiecare noapte, pe când cărbunii ard.
Ce mândru e apusul în zilele-arzătoare
Cât de adânc e spațiul, și inima se strânge
Dar când m-aplec spre tine, crăiasă a iubirii
Simt că respir parfumul ce-l are al tău sânge
Când mândru e apusul în zilele-arzătoare.
Noaptea în jur se lasă ca un perete gros
Iar ochii mei devin pupile pentru tine
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara
Lacrimi arse le-ai ascuns în soare,
Contemplând în flăcări nesfârșitul,
Legeni pe oceanul plin de zale
Sânii tăi, roșind tot răsăritul.
Mi-ai dat ochii și frunzele-nverzite
Și tot trupul tău imi e descânt,
Cu privirea mai născut din clipe
Și pe buze-n dar sărutul frânt.
În adânc îmi umbli bântuind
Decolteu de noapte între stele,
Eu cărarea-n suflet ți-o întind
Infinită-n cânturile mele.
Mâini de catifea adormitoare
Tu mă mângâi când zâmbești cu a ta zare!
sonet de Aurel Petre (17 iunie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Harta rătăcirii
Aș vrea să-ți desenez acum
Harta rătăcirii mele.
În nord e un ocean 100% bio
Plin de pescari fără permis,
Ei prind mereu peștele cel mare
Chiar dacă este interzis.
La est lumina nu te arde,
Soarele meu e știrb.
Zilele merg la coafor
Dacă nu plouă...
La sud deșertul te topește
Și dacă vrea te și îngheață.
Toți papagalii spun: iubește!
Un beduin spune: învață!
La vest e drumul către vise,
Poate coșmaruri, uneori.
Noaptea nu crede în psihologi,
Cea mai bună perină ești tu!
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mă întorc acasă
Să mă întorc într-un târziu acasă,
Ca dintr-o bătălie pierdută,
Ca dintr-un pustiu care doarme.
Să urc încet scările,
Ca și cum numai umbra mea ar fi,
Imaterială, acolo. Să trag podul,
Să tai orice punte și în urma mea doar noaptea
Să pâlpâie ca un gol, ca un ocean rece și negru.
Să mă întorc acasă
În micul paralelipiped de beton
Ca într-un refugiu, ca în toracele
Unui animal mare și cald, ca într-un rest
De memorie. Să-mi pierd urmele,
Să-mi pierd auzul, să-mi pierd văzul
Și doar un simț necunoscut să lucreze, uriaș, în tăcere, în mine,
Să fiu singur. Un scrib într-un sarcofag,
Într-un labirint nesfârșit, într-o noapte de piatră.
poezie de Mircea Florin Șandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plasa lui Pitagora
Capul meu e adesori un vârtej
Pe aceeași punte se întâlnesc
Mielușeii celor mai nelămurite dorinți
Și imboldul întru silabisirea tainicului nadir
Jocuri decolorate de lună
Cu pisici simulând jungla
Un ochi e calm ca un vasistas răsucit spre azur
În celălalt veghează ca într-o închisoare
Neliniști cu ghiulelele de tălpile însetate de migrațiune
Când ulcere supurează conștiința
Oglinzile mă mint
Slovele funie pe măsura gândului
Slove naramze
Slovele sunt o lingură de sânge într-un ocean
Alteori un zâmbet pe un lințoliu cât orizontul
Ce monument corect ar fi o furtună împietrită
Degetele să-l pipăie
Să se frângă maxilarele în delirul mușcăturii
[...] Citește tot
poezie clasică de Sașa Pană din Călătorie cu funicularul (1934)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăcare cu Dumnezeu
Cu sufletul mustind de împăcare
Brodează-mi, Doamne, trena de greșale!
Revarsă, Tu lumină, Împărate!
Eliberează neagra vieții noapte!
Din răsăritul Crucii - cânt de jar,
Inimii mele, Doamne, fă altar!
Alungă noaptea diavoleștei uri!
Fă oamenii din lume mult mai buni!
Precum Iisus primindu-și crucea grea
Ducând-o pe Golgota spre-a ne elibera,
Fă crucea noastră până la sfârșit
S-o ducem demn precum ne-ai hărăzit!
S-au prăbușit în noi iubiri, castele...
În lumea asta-s lucruri tot mai rele.
Îngenunchem plângând la crucea Ta
Și te rugăm: "Doamne, nu ne lăsa!"
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Armăsarul vestului sălbatic
E asfințit de madrigal
Și raze se-mpletesc pletoase
În fibra viului altar,
Scăldându-se în zări spumoase.
E asfințit... la orizont pământul
Pare că arde în cerul ca de foc,
Amurgul se strecoară-n vântul
De umbre ce-s topite-n joc.
Și în vâltoarea dintre drumuri,
Răscrucea de pământ izbind,
Vii forme se ivesc din fumuri:
Un armăsar gonind.
Vine și zboară în galop,
Iar coama-i o lumină vastă,
Culege fiecare strop
Din noaptea umedă, fantastă.
Rămân scântei în urma lui
Ce se aprind în focul
Zenitului și-al câmpului
Și-și căută-n înalturi locul
[...] Citește tot
poezie de Alexandrina Vlas
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem BAROC TREI
Cînd noaptea se crapặ-ntr-o stea ca o parặ
Lirismul bezmetic ține loc de breloc
Și-nghesuita-n rama acelui gînd de fiarặ,
Aud cum nesfîrșirea îmi zice "N-am, bre, loc!"
Dar fặ-ți un loc în locu-i, un templu mai hidos
Decît o tușặ finặ de pensulặ pe-o fațặ,
Care s-a smuls din rama perfidului colos
Ca umbra ce-nflorește abia spre dimineațặ.
Īn timp chiar și gîndirea e verde sau amarặ,
Ca pasặrea din visul cu îngeri care zboarặ
Cu aripi de zặpadặ și scrîșnet de vioarặ
Īn care-și pierd duhoarea sfielnicặ de fiarặ
Iar muza, coloratặ, fardatặ chiar strident,
L-a violat pe zeul oceanelor și-ndatặ
Acesta și-a ras barba și i-a zids decadent:
Tu ești ceva în jurul unui bujor de fatặ.
poezie de Ioan Lila
Adăugat de Oana Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre noapte și ocean, adresa este: