Africa şi vorbire

Erezia sfârşitului cotidian

Unchiul Sam râde cu focosul nuclear
între dinţi Alioşa trage cazaciocul pe
dreapta Să-şi continue Mioriţa trans
humanţa milenară În rest toate-s bune
şi europene Am uitat şi de Asia şi de
Africa De Marte nici nu mai vorbesc
Stăm cu ochii beliţi pe ecranul
calculatorului Poate prindem
Apocalipsa
măcar
în
r
e
l
u
a
r
e

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă (2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

To South Africa with love!

N-aş fi crezut s-ajung în viaţă
De gura soacră-mii să scap...
De-o săptămână e-o dulceaţă,
Pe cât era de vorbăreaţă
În fiecare dimineaţă
Se scoală cu dureri de cap,

Fi'n'că microbu' o lucrează,
Trei meciuri zilnic nu-i uşor,
O văd la fiecare fază
Cum se agită, comentează,
De mine... n-o interesează (!)
Cu ochii în televizor,

Că, socotind, de-ar fi să vreau
Pe viitor linişte-n casă,
Cum pân' acum nu existau,
Trei meciuri zilnic n-am, să-i dau,
Dar ca să-i fac viaţa frumoasă
O vuvuzelă tot îmi iau!

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desenând piruete

în savane sau stepe
râd în faţa soarelui
habar nu am de ce am fost
lăsat de dumnezeu aici
vreau să ajung în rai
te rog nu mă lăsa
acum vorbesc zulu şi xhosa
mă învârt ca o balerină
caut ceva greu de definit
o formă deosebită
vreau să mă salveze dumnezeu
trebuie să ajung în rai
să vorbesc limba îngerilor
desenez pete de culoare
pe fluviul orange în altă zi
simt că locul meu nu e aici
în deşertul kalahari
dacă mă părăseşti şi azi
o să mă vindece un sangomas
care îmbină muti cu creştinismul

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conversaţie telefonică

Preţul părea rezonabil, locaţia
Nu conta. Proprietara a jurat că locuia
În afara spaţiilor comerciale. Mai rămânea
De făcut o mărturisire. "Doamnă", am avertizat,
"Urăsc călătoriile ratate – eu sunt african."
Tăcere. Tăcerea zgomotoasă a celor bine crescuţi. Vocea a revenit,
Vopsită cu ruj de buze, sugerând apropierea
de un portţigaret aurit. Am căzut, prosteşte-n plasă.
" CÂT DE NEGRU?"... Auzisem bine...
" EŞTI MARONIU SAU FOARTE NEGRU?"
Buton B. Buton A.
Putoare de respiraţie râncedă gen ascunde-te şi vorbeşte.
Separeu roşu. Cutie poştală roşie. Autobuz supraetajat
Plin de gudroane.
Era real! Jenat de
Tăcerea lipsită de maniere, cedez
Uluit şi cer politicos o explicaţie.
Grijulie cum era, modulând accentul –
"EŞTI NEGRU SAU BLOND BLOND?" Mi s-a aprins becul.
" Vreţi să spuneţi precum ciocolata obişnuită sau ciocolata cu lapte?"

[...] Citeşte tot

poezie de Wole Soynka, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Father's day

Făcutu-s-a o constatare,
Că de la Eva, fi-nd umile,
A dat, la mame, Domnul, zile
Ce n-a avut nici tata mare,

De-au hotărât ei, democraţii,
Acum un centenar, exact,
Semnând apoi chiar şi un act,
Să aibe-o zi pe an şi taţii,

O zi când pot avea şi ei,
Iar soaţele se fac că plouă,
Un păhărel în plus, sau două,
Aşa cum au de obicei,

O zi când, fără nicio teamă,
La ei în casă pot vorbi
Despre dureri, sau ce-ar dori,
Crezând că sunt băgaţi în seamă,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bobo, papagalul filosof

Am cumpărat recent, un papagal,
Un "jaco" african - şi-ajuns acasă,
L-am strămutat într-un "palat regal"
Din colivia grea, sărăcăcioasă...
M-am străduit să-i dăruiesc urgent,
Tot ce-i mai priincios din partea mea,
Ştiind că-i, cert, cel mai inteligent
Băiat – sau mai limbută, dacă-i... ea!

Pe loc, ai casei toţi l-au îndrăgit,
Pornind a-l răsfăţa pe întrecute,
De la bunic, cu glasul său dogit,
Pân-la nepoţi, cu gângureli plăcute...
Soţia-i cântă-n şoaptă, drăgăstos,
Şi toarnă-n glas atâta-nflăcărare
Că-s prima oară-n viaţă cam gelos,
Cerând să aibă "întâlniri" mai rare...

Cumnatul meu, de câte ori se-mbată,
L-asigură pe Bobo că e-n stare

[...] Citeşte tot

fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am visat Ţara de Foc

Am visat că eram tânăr şi tu erai tânără şi tinereţea era veşnică,
iar cuvintele aveau o valoare, iar sentimentele – o valoare dublă
şi tu mi-ai spus – Pleacă. Şi eu am plecat pe planeta Epsilon,
unde am plâns mult, iar tu râdeau pe Pământ.
Apoi m-am trezit, râdeai în somn, eu eram treaz lângă tine,
trist şi cu totul treaz şi mă întrebam la ce bun trezia,
la ce bun visele că nici poemul acesta sobru nu mă salvează de moarte.
A plecat în Ţara de Foc, unde focile nu au noroc.
S-a înconjurat de fecioare frumoase,
un harem cum nu s-a mai văzut.
Nimereau acolo marinari rătăciţi
pe care fecioarele îi travesteau în ceea ce erau ele însele.
Se auzeau de departe strigăte de durere,
probabil ale marinarilor rătăciţi.
Trăiam o necontenită uluire,
nu pot spune că nu mă atrag perversiunile,
dar prea era evidentă tortura.
Absorbit eram de lacome amintiri. Era o oază a copilăriei?
Nici nu ştiu de când mă aflam acolo.
Mă gândeam să scriu şi eu poeme,

[...] Citeşte tot

poezie de Vladimir Marius
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scufundarea navei Mendi

Da, prin acest lucru noi ne legitimăm.
Cunoaştem acest lucru şi, firesc, ni-l asumăm.
Spunem, lucrurile s-au întâmplat cum trebuiau să se întâmple;
În mintea noastră spunem: astfel trebuia să fie;
Dacă nu s-ar fi întâmplat astfel, nimic n-ar fi funcţionat normal.
Vedeţi, lucrurile s-au lămurit când Mendi s-a scufundat!
Sângele nostru de pe acea navă a pus lucrurile la locul lor,
A folosit pentru a ne face cunoscuţi în lumea întreagă!

Britanicii nu ne-au cumpărat cu rugăminţile lor;
Nu ne-au sedus cu fleici apetisante;
Nu ne-au promis stelele de pe cer,
Nu ne-au mituit cu mari profituri.
Noi le spunem celor care-au murit, aţi fost africani,
Celor care-au murit într-o ţară de la răsăritul soarelui,
Celor care-au murit într-o ţară de la apusul soarelui,
Nu aţi murit din slugărnicie pentru rege,
Nici din cauza ploconirii în faţa Marii Britanii.

În ziua-n care-aţi plecat de-acasă, noi am vorbit;

[...] Citeşte tot

poezie de Samuel Edward Krune Mqhayi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi se spune zaheu

În fiecare dimineaţă aştept în faţă la transilvania
maşina să mă ducă la editură
colegii de muncă mă îndeamnă în glumă
să fac un ban cinstit
şoferii care opresc mă confundă cu un supraveghetor de parcare
unii mă-ntreaba cât e tariful pe oră
alţii mă roagă să-i păsuiesc
nu vor decât să-şi verifice cardul
cei mai mulţi înjură printre dinţi primăria
încă o taxă pentru contribuabili cinstiţi
pe ei mă răzbun elegant
nu le spun că bancomatele-s goale

Apoi
te văd de departe cum traversezi
grăbită spre locul de muncă
uneori ai părul prins în coc
îmi închipui că eşti maiko şi te îndrepţi
spre casa de ceai unde bărbaţii vor licita
pentru virginitatea ta

[...] Citeşte tot

poezie de Emilian Valeriu Pal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legile Marinei Militare

Acum, iată, acestea-s Legile Marinei Militare,
Nescrise, multe şi folositoare;
Cel înţelept va ţine cont de ele
În toate voiajele lui pe mare;

*Nimic nu-i scapă distrugătorului,
Nici legii care vântură mereu pleava,
Pentru că forţa navei e Serviciul,
Iar puterea Serviciului, nava.

*Aveţi grijă ce spuneţi despre Comandanţii voştri,
Fie că vorbiţi cu glas tare sau în şoapte moi,
Ca nu cumva vreo pasăre să plimbe vorba,
Iar aceasta să se-ntoarcă, jungher, la voi.

Dacă munceşti de dimineaţa până seara
Şi pentru toată truda un reproş e stimulul,
Este-n regulă – ca tunul să fie smerit,
Orice armă trebuie să-şi domine reculul.

[...] Citeşte tot

poezie de Ronald A. Hopwood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!