Poezii despre Albert Einstein și existență
poezii despre Albert Einstein și existență.
Condensatul...
. sorb permanentul existenței din lumea ce mă înconjoară
mai sorb și harul excelenței din cea sortită să mă doară
și trec prin spațiu și prin vreme spre lume aia, viitoare
cu arhetipuri și extreme în care nimeni și nimic nu moare
și-n care-i numai veșnicie și permanentă ambianță
și gol ce naște energie din morfogena-i rezonanță
iar lutul stă în nemișcare iar nemișcarea într-o găoace
din care naște când un soare, când hăuri dure și rapace...
și-n care nu există moarte și-n care nu există viață
doar fluctuații când deșarte când lungi când doldora de ciață
și-n care-i condensată firea mai zis-a lui einstein și bose
și în esență fericirea-i un câmp cu floricele roze...
poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Comploturi subtile
Există o lege: destinul tău ca un nevăz
suntem cu toții subjugați de o mână
pentru tine
nu există monștri, numai Einstein și orhidee
nu-ți ridici ochii nepedepsit
către o zeiță
sărutul tău inventează biserici părăsite de diavoli
ție doar o moarte ți-e rezervată
există o lege: întunericul se învață cu lumină
o lume care râde și plânge printre subtile comploturi,
dragostea mea biciuită din toate punctele cardinale
pe cale de dispariție
sunt doar zimbrii...
există o lege: crima naște puterea
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constanță
de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struț, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
[...] Citește tot
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de pahar (extras)
Demult, când gândul se năștea abia,
A trăit Thales din Milet:
Se spune că el întrezărea
Adevăruri vaste pe care alți muritori nu le puteau vedea;
Atunci a fost primul moment
Când s-a-înțeles fără niciun dubiu, evident,
Că toate-au fost făcute pentru om și bunăstarea sa.
Corul
"Umpleți paharele cu vin: nu vă fie teamă nici
De viitor și nici de gândurile care, căzând, fac plici!"
În centrul cerului: pământul înțepenit și plat!
Dar asta numai până când a venit și,-n fine,
A pus lucrurile la punct cum se cuvine,
Cu vână tare și glas puternic,
Un înțelept numit Copernic.
Tropăim, susținea el,
Pe-un glob mititel
[...] Citește tot
poezie clasică de Thomas Hardy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un alt Nume
Printr-un singur Nume
se primește
credința
și viața
doar
un singur Nume există
pe aripa zilei
aici
nu-i
nici Pitagora
nici Nebucadențar
sau Alexandru cel mare
Cezar
Traian
Newton
Kepler
Einstein
Napoleon
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (27 martie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petiție în van
Viața-i de-a dreptul cutremurătoare;
Un cifru fără cheie, de damnat,
Iluzie perpetuă de-un "existat"
Cu care te complaci perfid... până se moare.
Își joacă rolul ilegal chiar de ți-e scris
Și o semnezi c-un nume fără noimă;
Nu corespunde scopului, e-un cânt de doină
De jale... întreruptă de-o credință-n paradis.
E-un echilibru șubred ce-ți procuri
De unul singur printre alții ai tăi, creduli,
Cu toții contractanți, la fel de nuli,
De miliarde de sentințe... fără legi și fără juri.
E cel mai important bun de-un Pământ
Ce nu știe decât de roata-i ciclu;
Născând, murind, tot ce are-ntr-un periplu,
Să preexiste... n-acordând vreun legământ.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nihil Sine Deo
Vin pe furiș în primăvara vieții tale,
Să-i fac cadou, o rază de culoare și splendoare,
Nu îmi doresc putere, faimă, ori bogăție...
Lumea ar fi mai bună, doar Bunul Dumnezeu să le deție.
Dumnezeul iubirii veșnice este lumina conștiinței noastre,
Să Îl conștientizați trebuie să vă uitați în sufletele voastre.
Visele albastre și senine îs blânde ca de vară,
Culoare ca nestemata de opal, tot sufletul îl spală.
Aduc comori culese dintre astre,
Lumea ca să se bucure de nopțile albastre,
Pe toata lumea aș vrea s-o fac ferice,
Oamenii niciodată ca să nu se oftice.
Femeia-i dulce de-ți vine să-i dai Luna,
S-o cucerești e imperativ să îi arați și să-i explici natura și scriptura.
Frenetic zboară fluturi colorați și albi prin iarbă,
Nunta de vis, nimeni în veac să nu le-o șteargă.
[...] Citește tot
poezie de Cînepă Ștefan (1 martie 2021)
Adăugat de Cînepă Ștefan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Albert Einstein și existență, adresa este: