Poezii despre Albert Einstein și superlative
poezii despre Albert Einstein și superlative.
Războiul din colțul străzii
începuse în bucătăria de campanie
după plierea spațiului găurile de vierme
au conectat universuri și galaxii
ciorba de fasole era servită în gamelele
aliniate conform teoriei lui einstein
linguri de inox sclipitoare la cel mai mic
foc de armă tras de general în beci
după o hipnoză regresivă executată
regulamentar de toată divizia mecanizată
felia de carne stă pe mazăre în clepsidre
unde timpul și-a pierdut valoarea
soldații stau întinși pe-un surâs fraged
cu armele pregătite să atace rasolul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de pahar (extras)
Demult, când gândul se năștea abia,
A trăit Thales din Milet:
Se spune că el întrezărea
Adevăruri vaste pe care alți muritori nu le puteau vedea;
Atunci a fost primul moment
Când s-a-înțeles fără niciun dubiu, evident,
Că toate-au fost făcute pentru om și bunăstarea sa.
Corul
"Umpleți paharele cu vin: nu vă fie teamă nici
De viitor și nici de gândurile care, căzând, fac plici!"
În centrul cerului: pământul înțepenit și plat!
Dar asta numai până când a venit și,-n fine,
A pus lucrurile la punct cum se cuvine,
Cu vână tare și glas puternic,
Un înțelept numit Copernic.
Tropăim, susținea el,
Pe-un glob mititel
[...] Citește tot
poezie clasică de Thomas Hardy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petiție în van
Viața-i de-a dreptul cutremurătoare;
Un cifru fără cheie, de damnat,
Iluzie perpetuă de-un "existat"
Cu care te complaci perfid... până se moare.
Își joacă rolul ilegal chiar de ți-e scris
Și o semnezi c-un nume fără noimă;
Nu corespunde scopului, e-un cânt de doină
De jale... întreruptă de-o credință-n paradis.
E-un echilibru șubred ce-ți procuri
De unul singur printre alții ai tăi, creduli,
Cu toții contractanți, la fel de nuli,
De miliarde de sentințe... fără legi și fără juri.
E cel mai important bun de-un Pământ
Ce nu știe decât de roata-i ciclu;
Născând, murind, tot ce are-ntr-un periplu,
Să preexiste... n-acordând vreun legământ.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când a-nceput el să scrie
(două picături de apă)
1.
Încă se mai auzeau cocoșii,
ca-n Nazaret, când a-nceput el să scrie
pe zmeul de hârtie
două picături de apă
din întâmplare-au nimerit
la mine-n gândul cu piatra
cu rogojina și cu zarurile aruncate
între leme, dileme, trileme,
povești și probleme
ieșite în întâmpinarea
semințelor purtate de vânt
cuvântătoare
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Albert Einstein și superlative, adresa este: