Poezii despre Apocalipsă și timp
poezii despre Apocalipsă și timp.
Lângă noi lucrurile transpiră de emoție
Să mai discutăm
păi ce tot facem de 2000 de ani
discutăm și iar discutăm
Domnilor
vreau să vă spun și eu ceva
Hai să ne-apucăm și de treabă
Că
ne suflă Apocalipsa în ceafă
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (20 august 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurile
Sfinxul mă întreabă:
- Ce cauți?
- Divinitatea, vechi parfum
de cetină și tămâie
miros ce mă urmărește de veacuri
porumbel al Apocalipsei!
poezie de Diana Mihaela Zăgan din revista "Poezia" (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apocalipsa va fi
abia atunci când va ninge
cu părțile anatomice ale
atomilor (?!) - care
ne compun cu plăcere ad
încă de miliarde de ani
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secvență.Viața și Moartea într-o singură clipă
La câteva zile distanță
ninge cu furie
frigul se zvârcolește
sub anotimp
umbre și scâncet de bob
o lumânare ghemuiește liniștea
într-un colț
un copil o strigă pe mama
timpul sculptează pe tristeți
la capăt de anotimp
se odihnește tata
îi fac semn dintr-o lume
în care oamenii
așteaptă apocalipsa
poate sunt singurul
ce așteaptă cu atâta emoție
ziua în care
toate anotimpurile
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
În loc de apocalipsă
Noaptea trecuse ca un patruped
Așteptam o dimineață din patru zări
Secole se rostogoleau ca niște sfere
Noi așteptam vestea în cerc
Pe alocuri se făcea strigare
Aici este Mesia aici este Mesia
Mai bine duceți Evanghelia la porți
Se auzea o voce angelică
Atunci apostoli plecară per pedes
Până la marginile pământului
Cei de bună credință erau purtați
De duh printre neamuri
Toți cei care vor primi botezul
Vor înainta pe calea desăvârșirii.
poezie de David Boia (26 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triere
Privind cerul
Din perspectivă nouă
De-a dreptul sacră
Vei verdea
Doar partea luminoasă
Din galaxii
Adică cea presărată
Cu îngeri.
În ce timp
Partea întunecată
Ascunde Apocalipsa
Restul sunt răstălmăciri
Din Noul Testament
Și Vechiul Testament.
poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste timp
Când universul
Va fi la senectute
Poate veni o vreme
Când timpul va fi oprit
De forțe colosale
Iar nisipul din clepsidră
Se va pietrifica
Și timpul va deveni inert
Pe urmă spațiul va cădea
În forme punctiforme
Sedus de atracții astronomice
La un punct de inflexiune
Ce fel de apocalipsă
Va să fie și aceasta
Numai Cel de Sus știe.
poezie de David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din noi, praf
Alb, până mai ieri.
Azi, gri, până când?
Negru?
Nu.
A trecut de ceva vreme,
și a rămas cenușă.
Mai întâi a fost Neant,
iar mai apoi, Ceva.
Acel Ceva ne-a transformat,
... am vrut Apocalipsă.
Aparent, se cam sfârșise,
însă dincolo era lumină.
Mă orbisei.
Mă orbisem.
Neant.
Ceva (?),
vag.
[...] Citește tot
poezie de Georgiana Manolea (3 martie 2009)
Adăugat de Georgiana Manolea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nu mai e timp
nu mai e timp de aripi,
de fugă, de mers în nori,
de altă curbă fără ieșire,
altă cortină trasă deoparte,
altă apocalipsă venită brusc
ca o cascada justițiară.
nu mai e timp de gemete,
păreri zâmbind, așteptând degeaba,
ochii sunt spălați de iluzii,
nonsens de zbor căzut între oglinzi.
nu mai e timp de îngeri în cuvinte
și de iluzii pe frunza îngălbenită.
sunt într-o absență, pedepsită de viață,
vârtejuri înrămate încremenesc în spațiu,
ziua fuge în spasme,
împăcarea plutește în gol,
miracolul trece mai departe,
bezna se dibuie într-un avânt
[...] Citește tot
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima secundă
Totul se grăbește.
Melcii ocolesc o curbă lâncedă
cu semne apocaliptice
inundând o linie dreaptă,
meduzele se ascund în mare,
luna fuge mai repede pe cer.
Inima sare peste minute,
grăbindu-se.
Iubirea se agață în cui sub o haină tăcută
și o rochie ce-și stinge culoarea.
Mâinile răstoarnă mângâierile în poală,
din degete curg stele peste balcon.
Gândul se retrage în neant
coborând de pe culmile bucuriei.
Cuvintele își dizolvă înțelesul
în ultima secundă.
Un gol acoperă totul.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Apocalipsă și timp, adresa este: