Poezii despre Asia și devenire
poezii despre Asia și devenire.
Crouching tiger, hidden dragon
plutesc în aer fulgi ca în filmele asiatice cu arte marțiale,
cele care au un buget suficient de mare
ca să se poată alinta în arta culorilor și detaliilor,
înaintăm așa cum sar maeștrii peste acoperișuri
după ani lungi de antrenamente și singurătate,
perfecționându-ne stilul de luptă până devenim înțelepți,
ușori ca iubirea care ne menține în rolurile
la capătul cărora ne vom așeza undeva într-un loc retras,
lângă o întindere mare de apă, sub copaci bătrâni,
sau mai bine undeva la înălțime, unde priveliștea largă
ne va permite să interiorizăm frumusețea ultima oară și
să ne convingem astfel că am făcut ceva bun,
dar în realitate știi și tu la fel de bine ca mine
că se va termina cu o suferință ce ne va găsi nepregătiți
și ne va face mult, mult mai ușori
poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vin imigranții
Spre spațiul Shengen țintind
Vin imigranții în cete rebele
Răscolind repere străvechi
Vin imigranții cu gânduri tenace
Amintind de popoare migratoare
Vin imigranții pe ritmuri delirante
Ca nisipul cu tentă de furtună
Vin cu determinare suspectă
Răspândind teroare la răspântii
Vin imigranții asiatici cu jind
Revărsare ferventă de oameni
Provocând emoții și stres
Vin intens imigranții ca valul
Și valul lor devine tsunami.
poezie de David Boia (3 septembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Române!
Române, niciodată nu uita patria ta,
Oriunde-n lume te-ai afla,
În Europa, Asia ori America
Fii mereu mândru că prin tine curge
Sânge de viță veche, de arian,
De trac și de geto-dac.
Române, vorbește-n limba păcii,
Căci așa tu vei trezi rațiunea și
Pacea din cei ce vor să te supună,
Cum de milenii mulți au încercat,
Să stârpească nația străbună.
Române, în apărarea ta, a neamului român,
Graiul dulce al doinei și-al Baladei Miorița,
Să-ți fie scut pe oriunde te vei duce
Să răsune n lume și să trâmbițeze
Biruința câștigată-n lupte grele.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (3 septembrie 2019)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat Țara de Foc
Am visat că eram tânăr și tu erai tânără și tinerețea era veșnică,
iar cuvintele aveau o valoare, iar sentimentele o valoare dublă
și tu mi-ai spus Pleacă. Și eu am plecat pe planeta Epsilon,
unde am plâns mult, iar tu râdeau pe Pământ.
Apoi m-am trezit, râdeai în somn, eu eram treaz lângă tine,
trist și cu totul treaz și mă întrebam la ce bun trezia,
la ce bun visele că nici poemul acesta sobru nu mă salvează de moarte.
A plecat în Țara de Foc, unde focile nu au noroc.
S-a înconjurat de fecioare frumoase,
un harem cum nu s-a mai văzut.
Nimereau acolo marinari rătăciți
pe care fecioarele îi travesteau în ceea ce erau ele însele.
Se auzeau de departe strigăte de durere,
probabil ale marinarilor rătăciți.
Trăiam o necontenită uluire,
nu pot spune că nu mă atrag perversiunile,
dar prea era evidentă tortura.
Absorbit eram de lacome amintiri. Era o oază a copilăriei?
Nici nu știu de când mă aflam acolo.
Mă gândeam să scriu și eu poeme,
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Marius
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ski în Austria cu Luceafărul nostru și cu chinezii
(Un impact între Eminescu și lume)
Chinzoaicei Lu You Hua zisă Lisa și băiatului ei Wang Rui
"Ești un tip curios!? După ce mi-ai dat mie bucata de slănină
pe care ai fript-o pentru tine,
ce vrei să îți mai spun din țara mea?"
- Recită pentru noi o poezie în limba chineză,
îi spun. Rostirea limbii chineze mă uimește...
"- Bine, o să îți recit o poezie a noastră, de bază,
și pe urmă băiatul meu o traduce în engleză."
(Cum se poate descrie cu o imagine
rostirea limbii chineze? Cam așa:
o pasăre zboară într-un pom și sărind
de pe un ram pe altul, la fel și cântă )
Ascultăm uluiți poezia, de parcă prietena noastră adhoc,
drăgălașă ar dansa cu glasul ei, ca acea pasăre, de pe o crenguță pe alta.
[...] Citește tot
poezie de Cornel Mărginean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento mori (Panorama deșertăciunilor)
Turma visurilor mele eu le pasc ca oi de aur,
Când a nopții întunerec - înstelatul rege maur -
Lasă norii lui molateci înfoiați în pat ceresc,
Iară luna argintie, ca un palid dulce soare,
Vrăji aduce peste lume printr-a stelelor ninsoare,
Când în straturi luminoase basmele copile cresc.
Mergi, tu, luntre-a vieții mele, pe-a visării lucii valuri,
Până unde-n ape sfinte se ridică mândre maluri,
Cu dumbrăvi de laur verde și cu lunci de chiparos,
Unde-n ramurile negre o cântare-n veci suspină,
Unde sfinții se preîmblă în lungi haine de lumină,
Unde-i moartea cu-aripi negre și cu chipul ei frumos.
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite,
Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite
Tu încerci a stoarce lapte din a stâncei coaste seci;
Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei mândre flori de aur,
Alta unde cerci viața s-o-ntocmești, precum un faur
Cearc-a da fierului aspru forma cugetării reci.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Asia și devenire, adresa este: