Poezii despre Coloana infinitului și sculptură
poezii despre Coloana infinitului și sculptură.
Brâncuși
Sculptorul acesta e Brâncuși
cu dalta lui de fier
a sculptat
o masă albă
mai multe scaune
pentru eroii ce vor veni
să cutremure veacul
să țină sfat
în miez de ziuă
despre înălțime
despre dragoste.
Rădăcinile lui Brâncuși vuiesc
În Coloana Infinitului
fără egal
corăbiile toate
au plecat spre larg
iar noi visători
îi așteptăm
întoarcerea
[...] Citește tot
poezie de Nicu Petria din ziarul "Oltul" din Slatina (mai 1971)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculptorul
Brâncuși își cioplește gândul
peste inima pietrei
în forme de sărut
poarta se deschide
îndrăgostiții trec
sculptorul moare
se așează masa tăcerii
pe scaune doar doisprezece
cei care l-au iubit
Jiul doar murmură
spiritul său se înalță
prin coloana fără sfârșit
apoi familia împuținată
așezată pe șase scaune
la masa de taină
varsă lacrimi în tăcere.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (21 februarie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare bucată
de carne de-a ta
îmi lasă un gol
în stomacul prins la spate
de coloana infinită
privirea mea
îți viola cu nesaț
formele de lebădă dansatoare
te-aș îmbrățișa bucată
cu bucată de carne fragedă
de statuie ateniană
realizată într-un laborator clandestin
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Speranță
Tu ești? Spune-mi, inimă! Picură smirnă, tresare izvorul însetat de mir.
Te ridici coloana infinitului, te răspândești în mine, suflare de viață.
altar al iubirii, cu brațele plutind în aer în căutarea luminii.
Mă îmbată trupul tău de lapte și miere,
Îl simt cum își deschide floarea vieții, își dăruiește roua stelelor.
Își desface petalele sărutând în priviri soarele, ploaia, fulgerul verii.
Hai să ne întoarcem în copilărie, să mă prinzi de mână
și să alergăm pe coclauri râzând!
Hai să fluierăm a fericire, să cântăm copacilor,
să ne cățărăm pe vârful trăirii, gata de culesul fructelor!
Tu ești preaiubitul sculptor de timp,
potirul ce-mi fură și răsuflare, și geamăt și surâs?
Suflete, templu, unul în altul dăltuim urme adânci.
poezie de Iulia Dragomir (29 august 2019)
Adăugat de Iulia Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Brâncuși
E o masă a tăcerii la care stă
Gânditorul de la Hamangia.
Brâncuși obosit după călătoria prin lume,
se așază și el la masa rotundă din lemn
și gustă roadele pământului originar.
Suferința din gând își vede simbolurile
cum se nasc din lucruri simple.
Ideile se cioplesc în masa tăcerii,
pleacă fecund spre poarta sărutului și coloana fără sfârșit
după ce a inițiat himere, vrăjitoare, domnișoare, prințese...
și zborul unor păsări văzute la Hobița
chiar pești ori țestoase zburătoare.
Urmașii un timp n-au priceput nimic
considerându-l un copil plecat!
Sculptorul este prezent în piatra, metalul și lemnul lumii
mai mult decât în conștiința noastră
de neînsemnați muritori.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Coloana infinitului și sculptură, adresa este: