Poezii despre Cristofor Columb și viață
poezii despre Cristofor Columb și viață.
Precursor de iubire
Dacă Columb a fost descoperitorul
Lumii Noi;
Eu am fost precursorul iubirii tale.
Dacă ar fi fost Bolivar: ca
Atlas să susțină
Lumea;
Eu aș dori mereu
Să-ți susțin iubirea
În inima mea,
Și așa te voi duce cu mine
Oriunde vei dori să pleci,
Așa te voi lua pentru totdeauna
Viața sufletului meu.
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2016), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Roosevelt
Cu o voce din Biblie sau cu versuri de-ale lui Walt Whitman
Ar trebui să vin acum spre tine, Vânătorule!
Primitiv sau modern, simplu sau complicat,
tu semeni puțin cu George Washington și mult cu Nimrod.*
Tu ești Statele Unite,
tu ești viitorul invadator
al Americii noastre cu sânge indian, o Americă naivă
care se roagă încă lui Isus și vorbește încă spaniola.
Ești un exemplar falnic și puternic al rasei tale;
ești cultivat, ești abil; ești opusul lui Tolstoi.
Când vine vorba de domesticirea cailor sau de uciderea tigrilor
ești un Alexandru Macedon, un Nabucodonosor.
(Tu ești un profesor de energie,
cum spun țicniții din zilele noastre.)
Tu crezi că viața este foc,
că progresul este o erupție;
unde pui glonțul
acolo pui viitorul.
Nu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Departe-departe
sunt barcagiul de suflet al corăbiilor
lui Columb...
umbra de vis din călătoriile lui Magelan!
(Descoperirea lumii din afară de noi.)
un verb activat de moartea lumii vechi;
de virajul indolor, prin oceanul Atlantic;
lovirea primei stânci din lumea nouă,
departe, departe, departe...
sunt sutele de mii de vieți asuprite
de revoltele unor aventurieri,
acel fior de adormire din interiorul morții
luminii sufletului în lumina rațiunii,
sau destinul de Villon printre trădări,
sau piperul din India pe care nu l-a
găsit Columb
sunt plânsul sătenilor care-și vedeau
incendiate altarele și satele
în numele unor șosele de asfalt...
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dora Williams
Când Reuben Pantier a fugit și m-a părăsit,
Am plecat la Springfield. Acolo am întâlnit o partidă,
Tatăl său mort de cuarând îi lăsase o avere imensă
S-a căsătorit cu mine când era beat.
Viața mi-a devenit mizerabilă.
A trecut un an și într-o zi l-au găsit mort.
Astfel am ajuns bogată. M-am mutat în Chicago.
După o vreme l-am întâlnit pe Tyler Rountree, un ticălos.
M-am mutat la New York. Un magnat cu părul sur
Devenise nebun după mine așa că încă o avere.
A decedat într-o noapte în brațele mele, știi cum
(I-am revăzut fața stacojie încă mulți ani după aceea.)
A fost aproape un scandal.
M-am mutat iarăși, de data asta la Paris. Eram deja o femeie
Insiduoasă, subtilă, deprinsă cu lumea și cu bogăția.
Cochetul meu apartament de lângă Champs Elysses
A devenit locul de întâlnire a fel de fel de oameni,
Muzicieni, poeți, dandi, nobili;
Acolo se vorbea franceza și germana, italiana și engleza.
M-am căsătorit cu Contele Navigato, de loc din Genoa.
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desnuda
Era unu noaptea, când don Juan a ajuns la Museo Prado.
Trecuseră trei secole.
Morții nu aveau ce spune,
arta o luase pe căi lăturalnice.
Se opri în capătul scării,
se uită la propriul portret,
râse sardonic. L-am auzit.
Afară, gerul tăcea molcom.
Eram doar eu și iubita mea, spaniolă,
vorbeam românește, că tot nu ne auzea nimeni.
Hai să ne dezbrăcăm, propuse ea.
Tablourile din jur păliră,
era numai ea, albă, strălucitoare, intangibilă.
Centaurii pășeau pe vârfuri.
"Piatra filosofală", șopti Desnuda.
Piticul roșu trecu în fugă, ne ură iubire veșnică.
Dar roșul este ucigaș, m-am gândit.
Domnilor copii, veniți și vă înmulțiți.
***************************
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motivație... sau fără
Cei plecați din alt secol - nu fugiți nibelungi -
Căutam doar "mai bine"; schimb la răul de- atunci...
Întremare visam în dreptăți și dorințe,
Auzite-n ascuns; din meleag pentru "ființe".
În speranța de nou, pentru timpul ce vine,
Am decis ce vroiam; să-mi port grija de sine!
Să petrec peste veac - de mileniu sfârșit -
Graduând multe școli... La copil pregătit
Să dau vis fără griji, cu curaj de nepoți.
Căci, în țara mioarei de plai, nu mai poți!
Merge anapoda totul, mulți pierd viață... Ce bun?!
Judecați sunt bătrânii, doctori sunt, sârg nu pun...
Este multă minciună, îți vând lucrul furat.
Ai pedeapsă degeaba, nu e lege, nu-i stat.
Se înfășoară cu șaluri - culori curcubeu -
Fiecare cu-un sort; se crezând Dumnezeu.
Toți punându-și aproape, ai lor; să se știe
Partizani fără țară... Înspre-a țării hoție!
M-am scârbit de orgii, neputință. Sărac,
Mi-am lăsat o credință; fugar am plecat,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea tatălui meu, Constantin Budoi (poem neterminat)
Ai purtat un nume mare, Constantin, de mare sfânt,
Împărat ce creștinismul răspândit-a pe pământ.
La doi ani orfan de tată, n-ai știut nici cum arată,
N-ai avut copilărie, n-ai avut-o niciodată.
Multe ți-au lipsit atuncea și-ai muncit de mic din greu,
N-ai avut în clasa-ntâia nici pentru creion un leu;
Te-au trimis acasă-n lacrimi, dar pe drumul înapoi
Bóier' Mircea Morărescu te-a văzut plângând șuvoi.
El, aflând motivul care sufletul ți-l zuciuma,
Ți-a dat câțiva lei de școală și el însuși lăcrima.
Alergând la librărie, ți-ai luat creion, cerneală,
Radiind de fericire, te-ai întors apoi la școală.
Te-a crescut a ta măicuță, nu ușor, ci tare greu,
Te-a crescut, din fericire, cu credință-n Dumnezeu.
Chiar de mic, cu dăruire, mama tu ți-ai ajutat-o,
Și pe ea, ca pe o sfântă, tu mereu ai adorat-o.
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Poezii (21 august 2017)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altă vorbă a lui Hamlet către duhul tatălui
ceea ce îl îndepărtase pe shakespeare
de hamlet
fiul
prea iubit
pentru care shakespeare a înnebunit într-o noapte
ținându-se de crucea anglicană
dacă există așa ceva
gândind la reverberațiile grecești
după care se pune punct
în viața lui shakespeare
10 ani care nu-s nici invenții
nici fantomatice făpturi gânditoare
marele shakespeare
a asmuțit toată lumea asupră-i
a
m
u
ț
i
n
[...] Citește tot
poezie de Cătălin Al Doamnei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Cristofor Columb și viață, adresa este: