Poezii despre Dobrogea
16 poezii despre Dobrogea.
O mamă ne unește...
Ardealul mi-e lumină, mi-e leagăn românesc,
La Putna mi-e credința, pământul strămoșesc
Oltenia, mai mândră, străluce românește;
Din Dobrogea la Nistru, o mamă ne unește.
Banatul este fruncea la granițe străine,
O, dulce Românie la ceas de rugăciune;
În vremuri de răstriște, în vremuri de război,
Ți-a fost călită vatra cu sânge de eroi...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Constelații Diamantine, decembrie 2015
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orfani de țară
Carpații ne mor de foame
Marea Neagră-i însetată
țara asta n-are oameni
țara asta-a fost odată
Marea Neagră-i însetată
în Dobrogea urlă câinii
țara-asta-i blestemată
Doamne cu întinsul mâinii
În Dobrogea urlă câinii
țara asta n-are oameni
am ajuns fundul genunii
Carpații ne mor de foame
Marea Neagră-i însetată
fără mamă fără tată
rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (26 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dobrogea mea
Să mergem cu piciorul gol pe piatră
Și pe nisipul fin la țărmul nostru,
La marginea pământului de vatră
Aici stau eu ferit de dorul vostru.
Unde străbunii au stat jos pe hotar
Și s-au făcut pământ umblat de noi,
S-au ridicat și mari cupole și bazar
Iar azi ne este casă pentru amândoi.
Prietenă îmi ești cu farmecul tău pur
Nu doar tărâm cu multe ape și cu vânt,
Lângă albastre zări, gonit de traiul dur
Și Eminescu te-ar fi dorit mormânt.
poezie de Cristian Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La mulți ani, România
Suntem strănepoții lui Burebista, Decebal
Chiar dacă ne-am născut în Dobrogea, Banat,
Bucovina, Muntenia, Moldova sau Ardeal...
Suntem urmașii soldaților ce în război au luptat.
Au vărsat lacrimi și sânge soldații cei bravi
Purtând credință-n suflet și nu teamă
Pentru a nu fi pe pământul nostru sclavi,
Pentru a ne fi România o scumpă mamă!
Suntem veșnic stăpâni pe-un vechi plai
Și afirmăm mereu cu emoție și bucurie.
Suntem frați, avem același drag grai,
La mulți ani, iubită și frumoasă Românie!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (30 noiembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dobrogea
Leagănul primului nostru regat,
primul făcut de Asparuh
în visul său către o economie puternică,
a cui sabie strălucea peste stepa ta surdă?
Dobrogea! Țara grâului, a pășunilor
foarte largi, cu câmpuri fertile,
astăzi naști și lauri nobili,
lauri pentru mândrii noștri luptători!
Unde le-a lăsat sabia fără amintire?
Unde nu i-au așteptat?
Acolo unde pavilionul lor nu este glorificat,
conducând libertatea?
poezie de Ivan Vazov (29 octombrie 1916), traducere de M.G.
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
România dodoloață
La 1877,
România a ieșit din noapte.
A învins oastea păgână
Și-a rămas pe veci stăpână,
Pe-ntreaga glie română.
Grija singură își poartă.
Numai depinde de Poartă.
A împlinit un ideal
La Alba Iulia-n Ardeal.
Munteanul și moldoveanul
Și-au dat mâna cu Ardealul.
Azi, în școli, copiii-nvață
România dodoloață.
România noastră Mare,
De la Dunăre la mare.
Cu Dobrogea, Bucovina,
Din Tisa la Ucraina.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (10 iunie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Femeii mele
Când te-am privit întâia oară, știu
Că încetasem singur să mai fiu.
Fântână-n zori cu apa neatinsă,
Foșnea ca marea, dimineața, încă
Zăloaga nopții cât statuia-n stâncă.
Nu m-ai respins, nu te-ai predat învinsă,
Ci ai avut în ochii râzători
Atât de mulți, ca firmamentul, sori
Ce ne-au resfrânt prin trâmbițe de raze
Privirile în ochi și în obraze.
Acea lumină limpede a fost
La început, și ea a dat un rost
Tăcerii surde ce-aștepta în mine.
Ai fost, deci, bună-vestea de lumine
Și ai rămas, cu gestul, carnea, vocea
Din țara grea de vis și zări, Dobrogea,
Și văd în fiul care mi l-ai dat:
Amprente de lumini s-au mai păstrat.
poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude și alte poeme (1967)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dobrogei la zi aniversară
Bătrân ținut de ape ocrotit,
De multe seminții ai fost poftit!
Ne spune Herodot că în vechime
Un împărat persan a dat de tine.
Când grecii corăbieri au poposit,
Orașe noi la mare ți-au zidit;
Din liră ți-au cântat în temple albe,
În amfiteatre purtai straie dalbe.
Romanii și-au trimis al lor poet
Să-i cânte Mării Negre un duet,
Al Tristelor și Ponticelor rime,
Melancolia dorului s-anime.
Ai fost și vatră veche de credință,
Ai tăi întâi creștini cu biruință
Și-au dus cu cinste crucea lor de piatră,
Îngenunchiați prin vremuri să răzbată.
[...] Citește tot
poezie de Gigi Stanciu
Adăugat de Gigi Stanciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Canalul
Aici am ars și-am sângerat cu anii,
aici am rupt cu dinții din țărână,
și aici ne-am cununat, cu bolovanii,
câte-un picior uitat sau câte-o mână.
Pe-aceste văi și dealuri dobrogene
am dat cu veacuri înapoi lumina.
Amare bezne-am așternut pe gene
și le-am gustat în inimi rădăcina.
Aprinși sub biciul vântului fierbinte,
bolnavi și goi pe ger și pe ninsoare,
am presărat cu mii de oseminte
meleagul dintre Dunăre și Mare.
Trudind, flămânzi de cântec și de pâine,
înjurături și pumni ne-au fost răsplata.
Să facem drum vapoarelor de mâine,
am spintecat Dobrogea cu lopata.
[...] Citește tot
poezie celebră de Andrei Ciurunga
Adăugat de Mishu57
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câmpuri eoliene în Dobrogea
Eol, al vânturilor zeu,
N-a dispărut ca Diogene
Ci pe meleaguri dobrogene,
Moriști învârte teleleu
Ba chiar mai mult, lui nu-i e greu,
Ca la odrasle pământene
Prin chiloței, sau prin izmene,
Să vânture discret, mereu
Iar din eoliene câmpuri,
El naște mii de kilowați
Căci dinspre mare, rânduri, rânduri,
Trec nori de aer alergați...
Când trage Marea Neagră vânturi,
Noi, devenim mai luminați.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Dobrogea, adresa este: