Poezii despre Goya și arte plastice
poezii despre Goya și arte plastice.
Flori negre II
(În amintirea unei frumuseți pierdute pe veci)
Când eram copil voiam să pictez
În sfumato cu acuarele și îmi
Ieșeau niște acuarele negre Goya
Iar profesorul de desen nașu+meu
Îmi spunea că alb sau negru e
Architecturally incorrect + pe 26 ian
2019 am scris o poemă superbă
pentru Stamatiad# poem care nu există.
poezie de Felix-Gelu Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Corespondențe
cei care se cred genii
s-ar putea chiar să fie
pentru că sunt nebuni
și nu au noțiunea de modestie
nu se deosebesc de ceilalți
pentru că nici măcar nu-i vezi
trebuie doar să crezi
că undeva
într-un film care se derulează
de-a-ndoaselea
cărțile se deșiră în picturi de Goya
și geniile se vindecă
de paranoia
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Toya
Cu tine simt c-aș vrea să zbor tot timpul,
Să nu rămână loc străin la care
Să nu ajung, măcar din întâmplare,
Și n-ar conta, deloc, nici anotimpul,
Căci tu îmi dai un plus de-adrenalină.
Îți simt, din plin, aroma, iar plăcerea
Cu care mă încânți, făcându-mi vrerea,
Mă face, azi, să te declar divină.
Mereu m-alinți c-o muzică modernă,
Cu Brennan, care-mi place mie, Moya,
Iar eu te văd frumoasă și eternă
Ca una din gravurile lui Goya.
Te îngrijesc c-o dragoste paternă
Și te iubesc atât de mult, La Toya!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie doar să crezi
că ai putea să zbori cum fac
geniile măcar din întâmplare
noaptea pe frica pictată
de goya în uleiuri de măsline
unde șprotul zboară și oftezi
ești gata plictisit în lumea
creată de eroii scăpați din vis
spovediți de mântuială pe sunet
de chitară clasică coboară
din abis pe-o rază de soare
trebuie doar să crezi și să visezi
că o să crești cu pensula în mână
și lumea lui goya e lumea ta
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără pustiu în suflet
candelabrul lumii în ramuri se desfășoară
soarele pătrat pictat de Picasso acolo stă atârnat
Goya prin culoare pe un braț pune sus colțul lunii
eu am venit pe drumul măslinului să văd cerul
în albastru-negru de noapte o stea îmi șoptește
că durerile lumii mele au încă putere
deșertul prin pustiul nisipului arzător
chiar dacă desenează cercuri albe în soare
nu poate să-mi usuce și să-mi lase ochii goi
pietrele în nisipul deșertului vorbesc încă
că durerea încă nu este o pedeapsă sfâșietoare
chiar dacă pe toți încă ne doare
amintiri separate sunt încă în mine contrare
rana mea nu face cicatrice pe cerul albastru
în zorii dimineților albe pline de alb
când în deșert se vede un nou început...
fără pustiu în suflet
poezie de Viorel Muha (august 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țidulă pentru Președinte...
Am un vis insistent, cam cu țara de-o seamă
Îl expun pentru tine, cu speranță în glas:
-Să se scoată la Prut orice post, orice vamă
Chiar la prima ședință a guvernului PAS...
Nu-i nevoie de nemți la hotarele țării
Nu-i nevoie de posturi de triaj și control,
Dacă vrem să trăim cât de cât acătării
Într-o lume modernă, nu în vechiul ocol
Pune vama și posturi și hotare pe Nistru
Nu fi struțocămilă, nici catâr surdomut
Dă-i comandă la cel care-l pui prim ministru
Să deschidă Moldovei rasuflarea la Prut
Dacă nu o vei face, voi mai sta-n așteptare
Și de vremuri mai bune și de oameni mai buni,
Că speranța, doar știi, niciodată nu moare
Doar aspiră prin oameni, ca și mine nebuni...
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (23 iulie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Goya și arte plastice, adresa este: