Isaac Newton şi creştinism

Epitaful lui Isaac Newton

Aici este înmormântat Sir Isaac Newton, nobil,
care, prin puterea unei minţi aproape divine,
prin principiile matematice elaborate de el,
a explorat evoluţia şi formele planetelor,
traiectoriile cometelor, fluxul şi refluxul mărilor,
a deosebit razele de lumină, şi, ceea ce
nicio altă minte savantă nu şi-a imaginat până atunci,
proprietăţile culorilor produse de lumină.
Sârguincios, inteligent şi credincios în expunerile sale
despre natură, antichitate şi Sfintele Scripturi,
el a dovedit, cu ajutorul filosofiei sale,
măreţia Dumnezeului atotputernic şi bun, exprimând,
în maniera sa, simplitatea Evangheliei.
Să se bucure muritorii că a existat această podoabă
a speciei umane. S-a născut la 25 decembrie 1642,
şi a murit la 20 martie 1727.

epitaf de G.L. Smyth din Monumentele şi geniile Catedralei Sfântul Pavel şi Mănăstirii Westminster (1826)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un alt Nume

Printr-un singur Nume
se primeşte
credinţa
şi viaţa

doar
un singur Nume există
pe aripa zilei
aici

nu-i
nici Pitagora
nici Nebucadenţar
sau Alexandru cel mare
Cezar
Traian
Newton
Kepler
Einstein
Napoleon

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (27 martie 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curaj de-a spune

Îmi caut idoli din străbuni ca să-i pot plânge,
Să-i venerez pentru dreptate, cinste şi onoare,
Dar nu-i găsesc şi sufletul profund mă doare,
Că-mi sunt doar vaşnici vărsători de sânge.

Mi s-au înscrijelit în scoarţă mulţi războinici,
Ca să-i cinstesc după omoruri săvârşite;
De-un Mihai, Mircea, Ştefan... mi-au făcut ispite
Educatori de crudul cult, înfipt în vârf de bici.

S-au mai pierdut un Cantemir sau Brâncoveanu,
Dar am un neam, al lumii ca şi-al meu,
Ce-şi soarbe răul cu nesaţ, omorul-zeu...
Ce-l cântă-n plai un Delavrancea, Sadoveanu...

Dar mi-e ruşine şi nu vreau model cruzime,
Nu vreau să preamăresc... să iert pedeapsa;
Nu cred că inima e un buzunar şi suflet ţeasta
Şi vreau morală multă, multă limpezime!...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de pahar (extras)

Demult, când gândul se năştea abia,
A trăit Thales din Milet:
Se spune că el întrezărea
Adevăruri vaste pe care alţi muritori nu le puteau vedea;
Atunci a fost primul moment
Când s-a-înţeles fără niciun dubiu, evident,
Că toate-au fost făcute pentru om şi bunăstarea sa.

Corul

"Umpleţi paharele cu vin: nu vă fie teamă nici
De viitor şi nici de gândurile care, căzând, fac plici!"

În centrul cerului: pământul înţepenit şi plat!
Dar asta numai până când a venit şi,-n fine,
A pus lucrurile la punct cum se cuvine,
Cu vână tare şi glas puternic,
Un înţelept numit Copernic.
Tropăim, susţinea el,
Pe-un glob mititel

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Thomas Hardy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!