Poezii despre New York și moarte
poezii despre New York și moarte.
Unsprezece Septembrie
Bem
pasărea fără aripi
se așază la masă cu noi;
are ciocul îmbibat în sângele scurs,
uimitor,
peste timpul rănit pe care îl cercetăm
prin ecranul cu pești toxici, alături
de halba cu bere sortită
să aducă aerul bolnav al
rației de viață.
Liniștita prăbușire ne inundă venele
la New York se moare.
Mâine este ziua mea.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul
Eu sunt cel care sunt, bătrânul Părinte Ochi-de-pește care a
zămislit oceanul, viermele din propria-mi ureche, șar-
pele încolăcindu-se în jurul copacului,
stau în mintea stejarului și mă ascund înăuntrul tranda-
firului, nu cunosc nicio veghe în afară de cea la
propria-mi moarte,
veniți la mine, trupuri, veniți la mine, profeții, veniți, pre-
ziceri cu toate, veniți, spirite și viziuni,
le voi primi pe toate, voi muri de cancer, închis în sicriu pe
vecie, închid ochii, dispar,
prăbușit în zăpada iernii, mă rostogolesc într-o roată uriașă
prin ploaie, scuturat de friguri mă uit la cei care și-o trag,
scrâșnet de roți, gemetele de bas ale furiilor, amintirile
șterse din creier, oamenii imitând câinii,
mă desfăt într-un pântece de femeie, tânăr cu pieptul și
coapsele pregătite pentru sex, scula arcuită înăuntru
răspândindu-și sămânța pe buzele lui Yin, bestiile dansează
în Siam, cântă arii de operă în Moscova,
băieții mei zăbovesc în amurg pe verande, îmi fac intrarea
în New York, îmi cânt muzica de jazz la un Clavecin
[...] Citește tot
poezie de Allen Ginsberg din Howl și alte poeme, Antologie (1947)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte ca Timpul să-i altereze
În ora despărțirii erau plini de tristețe.
N-au dorit-o: împrejurările-o făcuseră necesară.
Nevoia de a-și câștiga existența l-a forțat pe unul dintre ei
să plece departe New York sau Canada.
Dragostea pe care-o simțeau nu mai era proaspătă;
atracția dintre ei încet-încet scăzuse,
atracția scăzuse simțitor.
Dar să fie separați... nu asta era ceea ce doreau.
Împrejurările hotărâseră. Sau poate Soarta
a apărut ca un artist și-a decis să-i despartă acum,
înainte ca sentimentele lor să moară complet,
înainte ca Timpul să-i altereze:
să rămână întotdeauna pentru celălalt ceea ce fuseseră,
o ființă frumoasă de douăzeci și patru de ani.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amelia Garrick
Iată, eu zac aici aproape de tufișul cu trandafiri pitici,
În locul acesta neștiut, lângă gardul
Până la care s-au întins petice rare
Din pădurile lui Siever.
Tu ești o figură marcantă în New York,
Soția unui cunoscut milionar,
Un nume în coloanele ziarelor vremii,
Frumoasă, admirată la o magnitute
Amplificată poate și de mirajul distanței.
În ochii lumii
Tu ai reușit,
Eu am pierdut
Tu ești în viață, eu sunt moartă.
Și totuși eu știu că prin spirit te-am învins;
Și mai știu că zăcând aici departe de tine,
Neauzită de prietenii tăi,
De lumea strălucitoare în care te învârți
Sunt în realitate puterea de neînvins, mai presus de viața ta,
Care îți refuză triumful complet.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde mi-a dispărut frontiera?
Nu e drept! Greșit, greșit, greșit!
Întreaga peninsulă coreeană s-a transformat în Seul.
Oh! E patria strălucitoarelor mii de events,
dar și eu, și tu, noi toți luăm chipul New York-ului.
Devenim un fel de hub, o făcătură de hub.
Dar vă spun: am ajuns să fim cele mai urâte și
nerușinate centre.
Locul în care cândva noi am cunoscut ce este tristețea,
locul din îndepărtare,
locul de unde nu am putut pleca până când de unde,
într-un final, am plecat
după ce am fost ținuți pe loc, ținuți pe loc,
duna de mâl a inimii mele,
locul senin unde, o dată la doi ani, gutuii înfloreau
locul de acum zece ani ce arăta neschimbat și după zece ani,
locul în care am locuit împreună cu străbunica
și străbunicul
[...] Citește tot
poezie de Ko Un
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dora Williams
Când Reuben Pantier a fugit și m-a părăsit,
Am plecat la Springfield. Acolo am întâlnit o partidă,
Tatăl său mort de cuarând îi lăsase o avere imensă
S-a căsătorit cu mine când era beat.
Viața mi-a devenit mizerabilă.
A trecut un an și într-o zi l-au găsit mort.
Astfel am ajuns bogată. M-am mutat în Chicago.
După o vreme l-am întâlnit pe Tyler Rountree, un ticălos.
M-am mutat la New York. Un magnat cu părul sur
Devenise nebun după mine așa că încă o avere.
A decedat într-o noapte în brațele mele, știi cum
(I-am revăzut fața stacojie încă mulți ani după aceea.)
A fost aproape un scandal.
M-am mutat iarăși, de data asta la Paris. Eram deja o femeie
Insiduoasă, subtilă, deprinsă cu lumea și cu bogăția.
Cochetul meu apartament de lângă Champs Elysses
A devenit locul de întâlnire a fel de fel de oameni,
Muzicieni, poeți, dandi, nobili;
Acolo se vorbea franceza și germana, italiana și engleza.
M-am căsătorit cu Contele Navigato, de loc din Genoa.
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Submarinul care-a scufundat Lusitania
Albe ca spuma spulberată peste ape,
Victimele stau pe cheiurile de fildeș necălcate
De pașii oamenilor vii, de Tărâmul Stafiilor aproape,
Vrând Domnului nava damnată să-i arate.
Bebelușii de pe Lusitania,
Acei prunci rozalii cu gropițe-n obrăjori
Aruncați cu vrăjmășie-n mare,
Mirați să vadă cădița lor neașteptat de mare,
Căutând un sân, un genunchi, încrezători
Și mult prea inocenți ca să-nțeleagă
Ce înseamnă ură și ce înseamnă moarte,
Însă uimiți că mâna cea ocrotitoare, dragă,
I-a aruncat așa departe,
Bând, în loc de lapte, spumă amară și-albicioasă.
Consternați că nu le este permisă răsuflarea,
Micuții noștri oaspeți din Paradis se-ntorc acasă
[...] Citește tot
poezie de Katharine Lee Bates, 1859 1929, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ralph Rhodes
Tot ce s-a spus a fost adevărat:
Am ruinat banca tatei cu împrumuturile
Și cu speculațiile mele pe piața cerealelor; dar mai există un adevăr,
Am cumpărat și pentru el,
Care nu putea investi în nume propriu
Din pricina legăturilor pe care le avea cu biserica.
În timp ce George Reece zăcea în pușcărie,
Eu umblam după femei
Și mă țineam de beții prin New York.
Acum, când nu ai ceva definit de urmărit în viață,
Vinul și femeile pot deveni un pericol de moarte.
Dar, iată, de acum capul tău este sur și stă aplecat
Peste o masă acoperită de resturi de țigări
Și de pahare goale care degajă un miros acru și neplăcut,
Și se aude un zgomot, și tu crezi că este cunoscuta pocnitură
Facută de dopurile extrase din gâtul sticlelor,
La vremea când afară se aude cântec de cocoși
Și tu ridici capul, și lângă tine stă Tâlharul
Care a așteptat până când capul tău a albit
Iar bătăile inimii au slăbit, ca să-ți spună:
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minuni paralele
Pe când un om, în miezul vieții lui,
Plecă într-un voiaj la Covurlui,
Trecu printr-o pădure-ntunecată,
Acolo se-mbătă, făcând-o lată.
Pierdu cărarea, a zărit o nimfă
Cu totul goală, îi păru mai simplă,
Dar drăgăstoasă, au făcut copii
Bruneți-verzui, iar unii arămii.
Se minunau și tatăl, mama, luna,
Doar Dumnezeu le explică minunea
Unde trăiești, acolo se iubesc
Pădurea, fiarele cu neamul omenesc.
...............................................
Fetele-și iubesc tații,
Băieții caută opusul mamei,
Harpa de argint vibrează
În pieptul fiecăruia,
Surâdem, murim,
Sărut glezna femeii
Conform obiceiului oriental,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Damnate citadele
Îmi plâng piroanele din tălpi pe zidul din Ierusalim,
Cerșesc la minte, să-nțeleg, de oroarea morții din Berlin.
Nu știu cum Carnavalu' ascunde în dans asasinate-n Rio...
Și nu pot timp să schimb, să înviu, tot ce-a pierit; doar spun "Adio!".
Mă înec încet, pe zi ce trece; voi pierde-o o zi Veneția!?
Mă strigă încă deportații din nord, crunt ger, în Iakuția.
Nu mai am mâini, picate arse, în kerosen, în plin New York...
N-am cum să strig -sunt răgușit- la cel ce mă subjugă; "Porc!".
Tot mai fudul și leneș pierd, vând țară, cumpăr din Pekin,
Nu cred "civilizat"; terorile nu-s africane, știu Dublin!
Mă paște încă frica stângii, o mojică, hoții Moscovei!...
Ah, n-aș vrea frontiere, 'n țară maiași, nemți și plecați evrei!
Sângerez tot, cât mai am roșul, de eterne drame și războaie
Și stau cap gol... cu trup la fel, să-mi spele neant păcate-n ploaie;
Că-s mai puțin de-ai mei, uciși parșiv, degeaba-n București...
O fi conștiința, în toți, o zi, să strige-un vinovat; "Greșești!"?"
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre New York și moarte, adresa este: