Poezii despre William Shakespeare și cuvinte
poezii despre William Shakespeare și cuvinte.
Pârtie spre poezie
Iar
pun
mâna
pe
cuvânt
Să
mă
joc
de-a
iarna
Restu-i
tăcere
(Vorba
tatălui
meu
Shakespeare)
poezie de Costel Zăgan din Ode gingașe (1 februarie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
Scriu.
E un lucru simplu.
Limbajul este o trecere dincolo,
Comună. Este un avantaj
Al fiecăruia; trezește
Stiluri, reguli: mesaje
fără de vârstă.
Cine va fi următorul Shakespeare?
Cine va guverna ziua de mâine?
Mâine este un cuvânt.
Folosește cuvintele.
poezie de Kelly Kurt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Avertisment
Nu
vă
aplecați
Peste
marginea
cuvintelor
Pericol
mortal
de
revelații
(Sunt
exceptați
copii
fecioarele
Și
anumite
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Poeme infracționale (30 aprilie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Finul lui Shakespeare
Zic zău lui Dumnezeu poete
zic zău te-ai întrecut pe tine
că niște fumuri ai celeste
și arzi cu flăcări mioritico-străine
Zic zău te-ai întrecut pe tine
ți-ai luat și umbra înainte
și-ai tras și niște țoale fine
atât ai contracandidați în cer și în morminte
Ți-ai luat și umbra înainte
că niște fumuri ai celeste
tratezi de sus și în cuvinte
zic zău lui Dumnezeu poete
Zic zău te-ai întrecut pe tine
ți-aștepți doar nașul care nu mai vine
poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La ce bun cuvântul?
La ce bun cuvântul?
O gâză cu ochi negri, cum au gâzele,
În lumea uriașilor, ele au dimensiuni apreciabile,
m-a întrebat, dând din aripi la bun cuvintele?
Am tăcut, grea întrebare. În galaxie nu există cuvinte,
Or fi undeva, mai departe. Desigur, copiii nu se fac din cuvinte.
Mângâierile, înhumările, execuțiile merg și fără cuvinte.
Dar vine notarul, avocatul, scriitorul, președintele, alții și alții,
Cum adică? Cântarea Cântărilor, Biblia, Moise, Iisus, Mahomed,
Shakespeare, postmoderniștii, păi vezi?
Trece un violonist și râde din vioară. Pe acoperiș.
Vine Picasso și râde cu penelul. Gâza mea râde și ea,
Nu-i prea-nțeleaptă, dar se descurcă și fără cuvinte,
Are un sac de poeme, le ascunde, poate trăi fără ele.
Atunci cum de s-au sinucis Paul Celan, Sylvia Plath, Maiakovski?
De ce? Din cuvinte? Iubirea a devenit un cuvânt de cinci bani.
Ia-l de jos, se adună. Spune-mi un alt cuvânt.
Caii de foc nechează, caii apocaliptici nu au cuvinte.
Haosul este și el un cuvânt. Gâza mea, ai dreptate,
Se poate și fără cuvinte, dar eu am să-mi tai degetele,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teatrul comunitar
Dragii mei, se-ngroașă gluma:
N-am știut în ce mă bag
Am vrut teatru și acuma
Cânt și joc cu mare drag!
La început a fost funny
Am cunoscut oameni noi
Mai vorbim și englezește
Ce mai! Anturaj de soi!
Am făcut și vocalize
Ne-am ascultat și ecoul
Pân-au adus 3 valize
Și atunci a-nceput show-ul!
Tobe, flaut, clopoței
Ne-am ales câte-o jucărie
Și țopăind pe ritmul ei
Ne-am întors la copilărie!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O imensă gaură
în cotidianul orașului s-a căscat
haotic a îmbrăcat alt trup
era julieta lui shakespeare dusă
la bordel de proxeneții poeți
îndopați cu hașiș
cuvintele lingeau timpul și se scurgea
de la o civilizație la altă civilizație
cu funde la gât și ceasuri wostock
mergea grăbită în alte brațe
de bărbat care mirosea a tămâie
îi plăcea să fie iubită și mâzgâlită
de săruturi ce duhneau a țuică
are ochii negri și recapitulează
în gând lecțiile la geografie cu porturile
de la mediterana pe care a văzut-o
doar în visul udat cu bere din halbă
când bărbatul o strânge tare
trece la lecțiile de istorie și toți regii
franței și regii din antichitate
și bărbatul ăsta miroase a tămâie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiești
Trăiești în același oraș cu ființa iubită,
Sunt poeții singurii oameni fericiți?
Trăiam între Shakespeare și Valery.
Clovnul trece nepăsător.
Dar nu am fost eu Don Quijote,
Ultimele cuvinte au fost pâine și viață.
Totul se termină într-o eroare.
Îmi aparții doar în închipuire.
Eu ruguri n-am aprins.
Ferice de tine, Ulise.
Înving cei care știu să se schimbe.
În plasa moale și deasă a cuvintelor.
Haosul și noaptea n-au un cărăbuș.
Un om de minimă rezistență.
O coajă subțire pe magma sângerie a lumii.
Capul meu stă pe tava privirilor voastre.
O moarte prea ciudată venea de nicăieri.
Omul zăpezilor aleargă sub pleoape.
Voi cânta azi cerul Andaluziei.
Ieșire din anonimatul propriei fericiri.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Carusel (în loc de prolog)
Imprudent am pus culorile în morișcă
Și le-am învârtit,
Le-am învârtit până la alb.
S-au dus de-a valma anii,
Amintirile, visele
Într-un tărâm de o culoare fără culoare.
Am vrut să mă opresc puțin, să strig la ele,
Dar și strigătul s-a oprit în cascadă.
Torentul mi-a luat cuvintele neauzite
Și le-a târât în marele infinit al mișcării.
O pălărie de paie, uitată la cișmea,
Și plânsul meu de-acasă, s-au învârtit până la alb.
Un ghiozdan cu manuale,
În timp ce căscam gura la vitrină,
Șterpelit de cineva, s-a învârtit până la alb.
Vecinul bătut cu varga, la gardul cu sârmă ghimpată,
De soția lui geloasă,
S-a învârtit până la alb.
Întâia senzație de înot și întâia probă de înec
La ștrandul Bivol, s-au învârtit până la alb.
[...] Citește tot
poezie clasică de George Meniuc (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul nu așteaptă laude
Poetul nu așteaptă laude,
Sângele nu se plătește cu sânge,
El trăiește într-o lume paralelă,
El are un havuz împărătesc,
Privește curcubeul de cuvinte,
Ascultă gunguritul pruncilor,
Ei stau pe un scăunel de mărgean,
Cum stăteau Cain și Abel, copii,
El cheamă țestoasele blânde,
Privește la cavalerii în solzi aurii,
Poetul e lângă voi, poate că nu-l vedeți,
El scrie ca un cărăbuș sub pridvor,
Pentru o pasăre în zbor,
Privește copacii cum se dezvelesc precum femeile,
Dar ce primăvară le așteaptă?
Durerea poate lega și dezlega sufletele,
Ca și tăcerea, numai pământul ne poate uni.
Intru-ntr-o casă părăsită?
E cineva ce dă binețe?
Ei, bine el reface azi pereții,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre William Shakespeare și cuvinte, adresa este: