Poezii despre abdicare și negru
poezii despre abdicare și negru.
Ultimul despot
astăzi am coborât din casă
ca un soldat echipat de război
ca un pion pe o tablă de șah
străzile sunt pline de pioni
pioni albi și pioni negri
de cai și de nebuni
care dărâmă turnurile
și cer regelui să abdice
după ce l-am luat prizonier
pe ultimul despot
și fotoliul său a rămas liber
nu știm ce să punem în locul lui
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir depănat
O duc rău
de la o vreme,
mă plouă pe suflet,
mă ninge pe inima-n scâncet,
mă brăzdându-mă-n hău
de singurătate, blesteme...
Și-mi caut vina,
am ochii întorși în orbite
și-n negru,
nu văd nimic de integru
și-mi termin benzina...
am pană de vise, sfârșite.
Am lipsă de tonus
mai mult decât fizic;
nu zbor,
nimic n-am ușor!
Sunt eu? Nu sunt, nu-s!...
Am respir ca de ftizic.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stupul
Ne-a murit râsul de pe buze
Ucis de-un roșu confiscat,
Decrete, legi, elaborat,
Forțează azi trăiri obtuze,
Împărățesc doar delicvenții,
Cinstea și munca-s înfierate,
Satiri demenți își fac palate
Și se adună în convenții,
Se-mparte luna-n plină noapte,
Cum stropi de soare-n plină zi,
Se prăduiește orice-ar fi
Și se vorbește iar în șoapte,
Pământul negru e vândut
Către nisipuri mișcătoare,
Lacuri și ape curgătoare
În ordonanțe s-au pierdut,
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima iubire a soarelui
În jurul meu vi se rotește veșnic sfera
Îmi spuneți Zeul Soare dar nu-mi dați de știre
Că-n verile senine când dansez pe Terra
Pot abdica din ceruri pentru o iubire.
E arămie pielea nimfei din câmpie
Ce m-a făcut s-adăst prin ierburi așa mult
Încât pierdut, am ars intens în preerie,
Prizionier șamanului cu glas ocult.
E verde zâna dintre brazi! Din vârf de munte
M-am aruncat, neghiob, în steiul colțuros;
M-am jertfit ei! Și harpiile negre, crunte
Încătușară focul meu în loc umbros.
Albastră e sirena din adânc-oceanul
Pe care am plutit nebun și fermecat.
A aruncat năvoade, Poseidon, vicleanul;
M-a prins! Și-am stat o noapte-n valuri, ferecat!
[...] Citește tot
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Morții se vor vii prin viii nevruți morți
Filozofie mortuară se etalează
Prin simplele exemple dinspre viață;
Fizicul trai se preschimbând în greață
La scurt timp... celor ce-n comun visează.
Inexorabilul nevrut se prevalează
De-un mix de trup și suflet matematic,
Mister chimiotactic de-un empatic
Aievea explodat, ce-n hău reexplodează.
Sau e prea mult a spune o simpatie,
E îndeajuns o strânsă conivență
De-o viață, existență, interdependență
Cu moartea-n jur ce viață reînvie.
De câte ori nu ne-am pierdut în calcul
De timp între pieiri telegramatice,
Inexplicabile în legi axiomatice...
Nedepășind un nevăzut, nesesizând exaltul.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre abdicare și negru, adresa este: