Poezii despre abdicare și viață
poezii despre abdicare și viață.
Urme de aur
Urme de aur, trecute prin părinți,
Își poartă-n unda șchiopătată sensul,
Sacrificând pe-altarele de sfinți
Palma muncită, aripa și mersul.
Sorb mustul mov de trudă pământească
Pelerinii vieții în fapt de seară,
Se învelesc cu grija părintească,
Scutul sub care pruncii își vegheară.
Colții timpului în trupul lor se-nfing,
Minutul își cerșește libertatea,
Ora-i înfruntă, clipa se bate-n ring,
Zei hulpavi le răpesc eternitatea.
Pictează stelele cu tainice mistere,
Piramida iubirii nu trăiește în ieri,
Abdică din existența lor austeră,
Mutându-se în lumea brăzdată de tăceri.
poezie de Liliana Pușcașu-Ravar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină de jale
aici este și raiul și iadul odios
gonesc împreună în ritm alert
e ca o simbioză cu sens melodios
Dracula e simbolul Romăniei cert
turma de vise coboară de pe munte
pajiști s-au uscat în drumurile mele
țara mea de-ar fi cu o stea în frunte
zei negri-ar abdica n-ar mai fi sechele
glie minunată de zei ești trădată
cu spatele la tine au chef de putere
treptat te vând bucată cu bucată
oamenii de rând trăiesc patimi mizere
tărâm de basm cu stăpâni blestemați
afundă în prăpăstii Carpații bărbați
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
N-am știut
Poate n-am știut (ades se-nvață)
Că trăind cei șapte ani de-acasă,
Cu alese-nvățături, doar eu,
Voi trăi în viață cel mai greu.
Azi mă poartă viața (și constat
Că de la iubire-am abdicat...)
Pe cărări cu desfrunziți copaci
Unde stau la pândă mii de draci.
Tatuați, cu pantalonii rupți,
Unii dintre ei, de mult cărunți...
Nu mai știi de-i cerșetor sau vip...
Chiar și viața este-n contratimp.
Vezi puștoaice cu buricul gol...
Ce-i real,?! Ce-i la televizor?!
Și online te duci la-nmormântare.
Cu pomana-i altă întrebare...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Face to face
[show must go one]
o să se așeze exact în unghiul acela
care îi permite să se vadă
într-o lumină unică
fără a risca să se risipească
în altă femeie sau în altă iluzie
la urma urmei viața este
despre perpetua căutare
de sine
o să-și atingă pielea
pielea ei cu cruste litere și baloane
cu denivelări și abdicări de poziție
pe alocuri amorțită într-un cântec desfrânat
al ursitoarelor dușmănoase
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi de lemn
Se îngroșase umbra sub nucii cu răcoare,
Brusc lunecând pe casă cu nori de mucava,
Și picuri kamikaze loveau cu-nverșunare,
Iar curtea părăsită părea a abdica...
Ardea aburul iute o frunză resemnată
Dintr-o timidă viță ce-a îndrăznit să crească
Scrutând jurîmprejurul, acum nemângâiată,
În van pierzând nectarul din vatra părintească.
Umbre de ieri, plecate, crescuseră cicoare
Acolo, pe poteca ducând către grădină,
Iar greierii din grindă cântau cu întristare
Pământul ce rodise, iar astăzi e doar tină.
Sub o perdea, butucul, ridat de o secure,
Își înflorise viața cu o ciupercă dalbă,
Cioburi de lemn, rămase din ce a fost pădure,
Horeau tăcut în juru-i, unindu-i cu-a lor salbă...
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu cine ești?
Ești doar o frământare a timpului uitat,
sau ești zeița care nicicând n-a abdicat
și-a zeilor putere spre oameni o îndrepți,
trasându-le cărarea ce-i duce la cei drepți?
Ești o închipuire, ești nimfa din păduri,
doar o hamadriadă ce, uneori, te-nduri
să ieși din lumea-ți verde, din casa ta de vis,
spre-a netezi cărarea ce duce-n Paradis?
Ești poate un oracol, ce-apare din vechimi
cu soarta mea în mână: abisuri, înălțimi,
înscrisuri ne-nțelese, pe-un pergament de timp
mesaj din alte vremuri, venit de prin Olimp?
Fiica neștiută a unei energii
ce-n viața pământeană, cu ai naturii fii,
a fost însărcinată, de la pămînt la cer,
cu viața ce apare din marele mister?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S.O.S. for Love!
timpul acesta nu știu dacă privilegiat
în care orice nefericire este sacrilegiu
cum a strivi în indiferență mâna înluminată
cu neprefăcătorie întinsă de Dumnezeu
așa că dăm drumul narciselor în pline zăpezi
ca unor herghelii niciodată eliberate
de sub povara propriilor copite
lacul își reprimă neliniștile în aripile desfăcute
spre interiorul descătușat al pământului
Poeții reabilitează lumi
nicio răzvrătire a trestiei:
metaforă maronie
intrată în realitate
cuminți pajiștile renunță la prejudecăți
abdică de la virginitate atâta vreme cât au
certitudinea acelui "cu totul altceva"
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbete
Zâmbești cu mulțumire când toate îți merg bine,
Zâmbești cu încântare norocul când revine,
Zâmbești cu modestie spre lauda adusă,
Zâmbești simțind plăcere de gluma bine spusă.
Zâmbești cu resemnare când totu-i doar trecut,
Zâmbești plin de visare spre drumul început,
Zâmbești cu supărare când nu ai de ales,
Zâmbești cu indulgență când nu ești înțeles.
Zâmbești plin de speranță, luând viața în piept,
Zâmbești satisfăcut spre omul înțelept,
Zâmbești plin de iubire spre omul ce ți-e drag,
Cu dragoste zâmbești copilului din prag.
Zâmbești cu nostalgie spre ziua cea de mâine,
Zâmbești cu grea tristețe când nu ai bani de pâine,
Zâmbești cu ironie când unii mari se cred,
Zâmbești cu răutate când și bogații pierd.
[...] Citește tot
poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Prinț sau cerșetor?
Undeva, în astă lume,
Într-un loc, nu-I spun pe nume,
Un bufon a întâlnit
Un bărbat cam cătrănit.
Bărbatul, pentru-a-nțelege,
Se credea un fel de rege,
Un rege cam supărat,
Rege fără de regat!
Bufonul, un trecător,
Nicidecum nepăsător,
Când văzu regele jos
Îi vorbi, poate, tăios:
"-Dacă cazi, să te ridici,
De ești rege, nu abdici,
Ridici ochii spre lumină,
Nu-i ții în pământ, în tină!
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (31 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire felină
Era neînfrânt și un rege
pe vaste întinderi, cu ape
la care veneau să se-adape
sălbatice turme pribege.
Trăia în ținutul sălbatic
din noaptea când, după furtună,
în luptă-a putut să răpună
un leu mai bătrân și apatic.
Urmaseră ani de domnie,
o viață-n continuă luptă,
pe-o scenă ce, parcă, e ruptă
din vremuri de cruntă urgie.
Acum, lenevind, își privește,
din haită, leoaica temută,
frumoasă și neîntrecută
pe care mai mult o iubește.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre abdicare și viață, adresa este: