Poezii despre adevăr și înțelepciune
poezii despre adevăr și înțelepciune.
Început
La început, omul a fost pământ
și Dumnezeu a hotărăt să fie adevăr din Adevărul Lui,
și s-a făcut adevăr,
înțelepciune,
libertate,
iubire,
toate acestea pe un colț de rai numit Pământ.
poezie de Camelia Oprița din WordPress.com ( Viața e un timp numit libertate )
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurille
În Dumnezeu se găsește
Adevăr,
Înțelepciune,
Libertate,
Iubire,
Iar El din toate acestea a clădit omul,
Și i-a dat anotimpurille;
Toate la rândul lor au fost date timpului.
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului, Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Mari@Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciune
Când m-am convins că-i în zadar
Să-ncerc să zbor și să cad iar
Și-am înțeles că-n orice vis
Se află ascuns un compromis,
Când Viața-n față am privit
Și mintea mea s-a ascuțit,
Ea Adevărul mi l-a dat,
Dar tinerețea a zburat.
poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anotimpurile
În Dumnezeu se găsește
Adevăr,
Înțelepciune,
Libertate,
Iubire,
Iar El din toate acestea a clădit omul,
Și i-a dat anotimpurile;
Toate la rândul lor au fost date timpului.
poezie de Camelia Oprița din Cuvântul deschide gândul omului, Editura Sfântul Ierarh Nicolae - 2019
Adăugat de Mari@Elena Vlaicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motto
Să pierzi...
și totuși să vezi
adevărul cum stăruie
înlăuntrul tău;
Minciuna celuilalt
este poarta ce se deschide
înțelepciunii:
doar ea, singură,
vede pieirea învingătorului.
poezie de Aneta Timplaru Horghidan din În Albastru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu și nici
Nu desprețui
Persoane
Nici lucruri
Nu desconsidera
Lumina
Nici adevărul
Nu defăima
Înțelepciunea
Nici dreptatea
Nu nesocoti
Prezentul
Nici viitorul
Nu denigra
Îngerii
Nici providența.
poezie de David Boia (15 martie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crezul vieții tale
Păstrează cinstea,
Iubește frumosul.
Spune adevărul,
Dovedește respect.
Dacă nu ai aceste însușiri,
ești cel mai sărac om.
Om, te poți numi
când toate-acestea,
te vor defini.
Crezul vieții tale fie
lumina faptelor bune.
Vei strânge-n suflet bucurie.
Așa înțeleptul spune.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prețuire adevărată
Primăvara-i aduce iar
Ecoul multor amintiri
Trăite cu bucurii. Un dar
Răsplata atâtor împliniri
Elanul ne-ncetatei dăruiri.
Gânduri ce-au bătut la poarta vieții
Iubirea, mângâierea tinereții!
Generos le-a-mpărtășit
Eleganța și trăirea unui mit
Al dragostei ca la-nceput.
Garanții: crez, cuvânt și fapta
Oferind necontenit
Recunoștința celor ce-au iubit
Un vis, o carte înțeleaptă
Născută din iubire adevărată!
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astronomul
La umbra templului, unde stăteam cu prietenul meu,
Am văzut un om orb, iar prietenul meu a spus,
"Iată-l pe cel mai înțelept om din ținutul nostru."
Atunci mi-am părăsit prietenul și m-am apropiat de orb, salutându-l.
Apoi, am început să conversăm.
După o vreme am spus:
"Iertată fie-mi curiozitatea, dar de cât timp sunteți orb?"
"De la naștere", mi-a răspuns; iar eu:
"Și ce fel drum al adevărului urmați?"
"Eu sunt astronom", mi-a răspuns
Și și-a pus mâna-n dreptul inimii, declarând,
"Eu urmăresc toți sorii, toate planetele și toate stelele."
poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când un copil...
Când un copil prinde-un adult prima oară pe picior greșit
când îi intră prima oară în căpușorul lui serios ideea
că adulții nu-s întotdeauna dotați cu inteligență divină,
că deciziile lor nu-s întotdeauna înțelepte,
gândirea adevărată și sentințele juste
lumea lui se prăbușește într-o dezolantă panică.
Zeii au căzut și toată protecția a pierit.
Și-un singur lucru-i sigur în ceea ce privește căderea zeilor:
ei nu cad doar un pic;
ei se strivesc, se spulberă sau se scufundă-n smârcuri verzi.
E nevoie de-o muncă foarte obositoare să-i scoți iar la lumină;
Și niciodată nu vor mai străluci la fel.
Iar lumea copilului nu va mai fi niciodată cu adevărat întreagă.
E un fel dureros de a te maturiza.
poezie celebră de John Steinbeck din La est de Eden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și înțelepciune, adresa este: