Poezii despre adevăr și încurajare
poezii despre adevăr și încurajare.
Deserviciu politicos
Unii oameni sunt necruțător de onești
Spun adevărul și-și declară opiniile tăind în carne vie
Poate cu maliție
Poate cu bună intenție
Dar fără tact
Privite ca informații
Și nu luate ca afront
Sunt o sursă de mare valoare
Unii oameni spun numai ceea ce vrei tu să auzi
Confirmând cu grație tot ce faci
Venind spre tine cu vorbe calde și luminoase
Ca și cum ar încuraja un copilaș
Gândesc că lustruindu-ți egoul te ajută
Sau că vor fi considerare persoane drăguțe
Sau nu gândesc deloc
Un deserviciu politicos
poezie de Kelly Kurt, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte pe care le-am pierdut pentru totdeauna
Le văd câteodată
În mulțimea norilor cenușii îngrămădiți
Pe pagina tipărită-a unei reviste cuvinte
Încurajatoare, persuasive ca mângâierea
Unei femei îndrăgostite de curând.
Cuvinte care aproape au evadat
De pe buzele mele, chiar înainte ca semaforul
Să ne întrerupă înaintarea, cuvinte
Care ar fi putut defini exact
Legătura dintre noi, acum ruptă.
Cuvinte în care am ajuns să cred,
Stând în sanctuarul unei biserici
Ai căror pereți de culoarea pală-a levandei,
Al căror amvon drapat în purpuriu,
Brodat cu crucifixe aurii,
M-au făcut să-întrevăd posibilitatea
[...] Citește tot
poezie de John Companiotte, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evol
dragostea adevărată îmi răvășește viața
e lista mea de căderi și de suișuri
pentru a afla geneza
celor mai înalte piscuri
și a celor mai adânci prăpăstii
ca și pentru orice altceva
cu cât urci mai sus
mai departe
cu atât mai dureroasă
prăbușirea
dragostea este o creatură vie
are nevoie să fie hrănită
încurajată
dar chiar când este încurajată
ea se topește în fiecare clipă,
alunecând în moarte
când am avut-o
am încercat întotdeuna s-o alint
[...] Citește tot
poezie de Jim Moore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
De ziua ta... (Steaua mea...)
Ești steaua care îmi răsare,
Când gânduri negre mult apasă...
Îmi strălucești atât de tare,
Ești altruistă, luminoasă!...
Și m-ai purtat în gând mereu,
Cu inima m-ai îndemnat
Să nu renunț la visul meu,
Și veșnic m-ai încurajat!
Tu mă cunoști între adâncuri...
Mă simți cu inima ta dulce,
Și mă citești prin multe rânduri...
Ca duhul meu, tot să mai urce...
Ești vrednică de o iubire,
Ce este scrisă doar în Cer...
Meriți candoare, împlinire...
Mă încălzești pe timp de ger...
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către Silvia, Secretar General în retragere
(la prima suflare)
"Încurajare"
când mă gândesc la ideea asta de încurajare
o simt cum mă trage dinspre Interior înspre Exterior.
Este un îndemn de a ieși din tine însuți.
De a te scoate din minți cumva.
Câte minți? De ce "minți"?
Curaj. De exemplu când vezi un politician vorbind la televizor
să crezi pentru o clipă că el e de fapt un prinț din poveste
visător, curat, iubitor, pur, sincer, credul, îndrăgostit
dar blestemat de o vrăjitoare
și transformat în spurcăciunea care gâlgâie acum pe ecran.
Iată curajul.
Să patinezi adică pe fundul prăpastiei întunecate
pavate cu muci de copii. Copilule.
Copilotule al meu.
Rătăcitor.
[...] Citește tot
poezie de Șerban Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să mergem și noi spre Apus
Ne duserăm, ne-ntorserăm, făcurăm și cotitura
Întocmai cum face brusc și iepurele săritura
Când este gata ogarul să pună laba pe el,
Să-l apuce de opinci și... să-l scarmine nițel.
Nu mă bag în treaba asta că nu e de nasul meu.
Dacă spun că este bine și pe urmă iese rău!...
Dacă spun că este rău și pe urmă iese bine!...
Să spun că e bine rău, n-a zis nimeni pân' la mine,
Așa că mă dau deoparte și fac tot pe spectatorul.
De altfel, n-aș mai avea cum să pot face pe actorul
Și nici chiar pe figurantul, când piesa a fost jucată
În întregime-n culise, iar cortina ridicată
Spre a se vedea finalul... Antonescu în cătușe,
Aliaților de ieri dându-li-se brânci pe ușe,
În timp ce spre lumina rampei pășește Mihai întâi
Ce-ar fi dat o lovitură de maestru-n bătălii
Se vorbește în surdină de niște forțe oculte
Pe care regele a fost obligat să le asculte
Pentru că erau știute aliaților fidele.
Nu-i clar, dar nu peste mult vom vedea ce e cu ele
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un pipăruș modern
A fost ce-a fost. De n-ar fi fost,
Achim ar fi șezut acasă;
Dar după ce Savinca lasă
Pe-Achim în ajunări și post,
El, zău! nu face lucru prost,
De-și cată draga-i jupâneasă.
Dar vezi! Achim era-nsurat
Cu fata lui Mihai Terinte:
Femeie bună și cuminte,
Cum alta nu găsești în sat,
Și oablă-n mers și dreaptă-n stat
Și rumenă, părea o fragă-
Rar om, să n-o găsească dragă!
Avea doi ochi de brebenei,
Să mori cercând viață-n ei;
Și-avea obraz rotund, molatec;
Deci nu-i mirare, dragii mei,
Savinca da din ochi scântei
Și-Achim era tot-tot jeratec.
Dar într-o zi poznit itos!-
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și încurajare, adresa este: