Poezii despre adevăr și conștiință
poezii despre adevăr și conștiință.
Inteligența adevărată
Cuprinde întreaga Ființă
Doar când Ființa e inundată
De un val adânc de conștiință
catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau să am întotdeauna...
Vreau să am întotdeauna
conștiința de acuma.
Nimănui să nu fac rău.
Să păstrez cugetul meu.
Cât trăiesc în astă lume
să port cu cinste un nume.
Tuturor să dau lumină
din a cărților grădină.
Să le spun doar adevărul
despre ce zidește cerul.
Despre pământ despre om,
despre izvor, despre pom.
Pământul, omul și pomul,
toate-s create de Domnul.
poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu este niciodată prea târziu să speri
nu este niciodată prea târziu să speri
am văzut chipul lui Dumnezeu
prinzând contur pe fețele nefericiților
și binele și adevărul
au luminat ca două felinare
în mintea mea ca o peșteră
am văzut vise înflorind
în umbra remușcărilor
și oameni în privirea cărora
nimic nu ofilește
am văzut locuri neatinse de civilizație
cu suflete în care încă mai pulsează
inocența de la începutul lumii
am văzut soldați plângând
și conștiințe solidare
am auzit adesea cum vibrează viitorul
într-o rugăciune de neprihănit
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din Rugăciunea nefericiților (septembrie 2013)
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine suntem?
Uităm cine ne sunt strămoșii
Uităm de Mircea și Ștefan
Uităm cine ne sunt străinii,
Uităm de lance și dușman.
Uităm ce este Miorița,
Uităm de Adevărul sfânt,
Uităm ce-nseamnă conștiința,
Uităm de-al poeziei cânt.
Uităm colindele și Plaiul,
Uităm părinții, prea cărunți.
Uităm să zămislim copii,
Și pe sărman, și pe flămând,
Și pe cei morți, și pe cei vii,
Îi tot uităm pânla mormânt.
Dacă uităm, dacă uităm,
Cine suntem, cine suntem...?
poezie de Ștefan Agachi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul pare un cuțit ce despică zările ființei
un strigăt sângeriu acoperă totul
nu există gări în care să staționăm
pentru procesele de conștiință
târâm după noi crudul adevăr
al fețelor schimonosite
acesta este războiul
pe care nu l-a câștigat nimeni
o filosofie născută
în celula vieții
un gri continuu
trasat cu grijă
timpul pare o planetă apocaliptică
de orbita căreia
ne ancorăm
banala trecere
un strigăt
cât o dâră de sânge închegat
pe câmpul fantasmelor
acolo unde tăria verbelor
nu are sens
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemă mondenă
Poemă mondenă, cum să ne petrecem viața-întrebare-
Sunt plictisit; sunt arătura de toamnă la țară
Și literatura e viermele ce roade drumul subteran
Prin care o să curgă apa ca să iasă roade la vară.
Fotografie prăfuită pe pian și găsită pe urmă vie
În provincie unde dădeau educație părinții
Pentru păstrarea credinței - a crezut că-i mai bine să vie
În orașul mare cu petreceri pentru rătăcirea conștiinței.
Sufletul meu: femeie la modă merge cu oricine
Fetele nu-s credincioase nici viorile adevărate
Baletiste flori întoarse baletiste răsturnate
Arătați-ne secretul despuiat de frunzele de vată.
Pe scenă tăcere femeia goală, în sală jenă, dar niciun
Gând sincer care să te doară, niciun actor care să moară.
Negrul din lună coboară (delicios) ca vrabia pe vioară
Și dacă vrei iubita mea dacă vrei o să-ți plătesc un capriciu.
poezie celebră de Tristan Tzara din Primele poeme (1971)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revistă de front
motto:
Peste tot miroase a război,
Strănutăm de-atâta praf de pușcă,
Dormitează conștiința într-o cușcă
Și pe umeri o purtăm tot noi.
Ziua bună, veri soldați,
Cum o să ajungeți voi
În postura de eroi,
Fără tați adevărați?!
Nu curajul vă lipsește
Și nici solda după grad,
Când scad apele la vad,
Nu te duci să mai prinzi pește;
În zadar priviți cu teamă
La revistele de front,
Că virtutea-i un afront
Ca Hamlet, orfan de mamă!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Motto
Sunt multe religii bazate pe idei omenești.
(Ei declară public că îl cunosc pe Dumnezeu, dar îl reneagă prin lucrările lor. - Tit 1,16)
Însă religia adevărată, bazată pe Cuvânt este una singură, Biblia vie.
Iar despre Cale, Iisus a spus:
Puțini sunt cei ce o găsesc - Matei 7,14.
cu calculul probabilităților - sfidând culmea logicii -
viața este cel mai frumos vis înaintea minții
înaintea inimii mijloc de a ieși din memoria cărnii
o urgență pentru noaptea aceasta
.
gustul cenușii se strânge peste materia cenușie.
dar, uneori simt lumina vie, deși reflectările ei
nu adeveresc întotdeauna. știi,
senzațiile, câteodată, nu înseamnă nimic.
la soare și tinichelele strălucesc.
iar diamantul e prea obraznic.
.
înfrigurarea descoperirii?
[...] Citește tot
poezie de Iulia Pațiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu-ți închizi sufletul
Lasă-ți lacrima necursă și oftatul nenăscut,
Tristețea incatuseaza-ti, furia-ți îngroapă-adânc
Fă-ți din aripa speranței un impenetrabil scut,
Nu te-mbrăca în iluzii care mai târziu se frâng.
Limpezește-ți ochii minții ca la adevăr s-ajungi,
Ușa inimii deschide-ti, ca să poți primi iubirea,
Sumbre gânduri păsări negre, în văzduh să le alungi,
Du-te în pas hotărât să-ți îndeplinești menirea!
Incercări nenumarate, voința daca ți-or frânge,
Să renaști și să-ți păstrezi conștiința tot curată,
Nu de fiecare dată, tu vei fi cel care-nvinge,
Si- orice-ar fi, să nu-ți închizi al tau suflet niciodată!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raport
Istoria stupidității mele ar umple paginile multor cărți.
Câteva dintre ele s-ar împotrivi conștiinței,
Ca zborul unei molii care, chiar dacă ar fi știut,
Ar fi avut oricum tendința de a se apropia de flacăra lumânării.
Altele s-ar ocupa de metode pentru calmarea anxietății,
Șoapta aceea abia auzită care, deși-i un avertisment, e ignorată.
M-aș ocupa separat de satisfacție și de mândrie,
De perioada când eram unul din adepții lor, ai celor
Care se făleau victorioși, nesuspectând nimic.
Dar toate ar avea doar un subiect, dorința,
Dacă ar fi fost numai a mea dar nu, nici vorbă; din păcate,
Am fost condus de aspirația de a fi asemeni celorlalți.
Mi-a fost teamă de ceea ce era sălbatic și indecent în mine.
Istoria stupidității mele nu va fi scrisă.
Datorită unui lucru, e prea târziu. Iar adevărul cere muncă multă.
poezie de Czeslaw Milosz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și conștiință, adresa este: