adevăr şi inventatori

Arta de a fi elev

Este cea mai frumoasă şi mai dificilă artă
din lume unică şi irepetabilă Toată lumea
o ştie pe de rost Însă nimeni nu o cunoaşte
Fiecare elev îşi inventează arta sa luând lu
mea de la capăt În fiecare copil Dumnezeu a
sădit o cale Cu fiecare copil adevărul vine din
nou în lume Condiţiei umane i se mai dă o şansă
Adevărul Binele şi Frumosul vin în fiecare zi la
şcoală
Numai Libertatea totuşi are zece minute pauză

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (8 septembrie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poate cineva...?

Acest gând îi este atribuit lui Voltaire:

Dacă Dumnezeu nu exista, omenirea L-ar fi inventat.
Eu găsesc mai mult adevăr în revers:
Dacă există într-adevăr Dumnezeu, atunci noi ar trebui să-L uităm,
să creştem oameni care vor face bine de dragul bunătăţii,
nu de teamă că vor fi pedepsiţi pentru faptele lor rele.

Cum poate cineva da, cu inima curată, de pomană
unui om sărman când el crede, şi are un interes să creadă,
că acolo sus, în cer, există un Dumnezeu care ţine scorul,
care priveşte în jos şi-l aprobă dând din cap?

poezie clasică de Henrik Pontoppidan din Per cel norocos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea în criză

Ce nătângi!
Ce prostie!
Mânaţi de lene, împunşi de lăcomie,
am inventat maşina care
înghiţindu-ne de vii,
devine vie.

Foarte bine!

Acum, trecând pe drum de jumătate:
fără suflet - fără iubire -
- fără cer, fără adevăr, fără pace;
de noi înşine, în noi înşine, închişi,
mă întreb, la comandă, de frică, ce vom face:
vom ucide,
ne vom lăsa ucişi?

poezie de Mădălina Grama Toma (6 martie 2009)
Adăugat de Mădălina Grama Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormi

Patul lui Procust
inventat pentru cei a căror trăiri nu se pot măsura
nici în etern, nici în acum, nici în viitor sau trecut.
Handicapaţi emoţional pentru care doar perna
devine un refugiu al prezentului.
Porţi ceasul ăla insipid la mână doar ca să-ţi aminteşti
cât timp lipseşte din nemurire,
îl ţii pe post de adăpost mediocru, carcasă jegoasă
pentru adevărul tău şi doar al tău.

poezie de Cezara Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea lui Newton

Când avion din cer pica,
Se acuza-n mod vehement
Că vinovatu-i, evident,
Doar Newton şi cu legea sa
Un măr căzând, când se plimba,
Ar fi văzut privind atent:
De ce-a căzut? Şi-a zis fervent
Şi-atunci, o lege inventa
Dar unii spun că adevărul,
A fost puţin denaturat
Căci Newton nu văzuse mărul,
Când din copac ar fi picat
Ci-un trup de fată ce l-a vrut
Şi a picat... la aşternut.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de pahar

la crâşma unui adevăr domnesc

îmi dau pe duşcă zilnic, puşi la zar,

toţi banii inimii de buzunar -

hai, cântă lăutare că plătesc

între solemne staţii de metrou

cobor din mers şi urc la fel pe scară

ciupind de buci a morţii domnişoară

ce-mi trece la dosar un număr nou

[...] Citeşte tot

poezie de Lucian Avramescu din Bună seara, iubito (1989)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoria minciunii

Oamenii au fost şi sunt inventivi,
Avem şi mari savanţi, avem şi mari sportivi,
Au fost şi sunt oameni mai urâţi şi oameni mai frumoşi,
Oameni cinstiţi şi harnici, iar alţii mincinoşi,
Călătorie-n timp încearcă astăzi unii
Şi studiază temeinic "istoria minciunii",
Atât în Evul mediu şi în Antichitate
S-au inventat minciuni, din cele gogonate,
Politicile lumii le-au folosit scruntate,
Utilizând sloganuri cu iz de libertate.
În omenire astăzi există detectoare
Care surprind roşeaţa în ochi la fiecare.
"Serul adevărului" doresc să-l inventeze,
Pe mincinoşii notorii să îi examineze,
Dar, cercetarea va fi cu atât mai bună,
Când cu abilitate se va distinge temeinic,
Adevărul din minciună!

pamflet de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne transformăm, şi idolii ne mor...

Istoria ne cântă imnuri negre,
Le-am învăţat... şi parcă nu mai dor.
Din lutul caracterelor integre,
Ne transformăm, şi idolii ne mor.

Cărări necunoscute luăm în turmă
Şi paşi-i risipim fără de rost.
Privirea nu mai caută în urmă
La amintirea celor care-am fost.

Unde ne sunt Brâncuşii şi Cioranii,
Un Eliade, Coandă, sau Enescu?
I-acoperă cu nepăsare ani
În nemişcate firi de Grigorescu.

Din dorul nesecat de Eminescu,
Stăpânul frumuseţii din cuvânt,
Mai inventăm forţat un Cărtărescu,
Să ţinem adevărul, jurământ.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Retorica fiilor risipitori (sau cine mai suntem)

nu ziua aceea era potrivită s-o azvârlim pe fereastră
vandalizând aerul cu iminenţa unei recuperări imposibile
dacă ne-ar fi avertizat cineva că fiecare despărţire va transgresa perdele/ ziduri
inutilă ca un glob de crăciun/ pentru care nu mai există niciun brad
adevărată ca bipolaritatea unui înger/ când nu-şi ia medicamentele la timp
dacă ne-ar fi spus cineva că vom scăpa din accidente de avion
de maşină
din accidente vasculare
şi nu scăpăm
din trecutul reverberat în maneta ce schimbă vitezele vieţii
altfel ar fi fost viaţa noastră acum

fără transfuzii de ozon
ne tratăm cu electroşocurile întârzierilor de-acasă
aproape ruşinaţi că ne-am iubit cândva
nu putem inventa refugii între două tramvaie spre cer
cu bagajele noastre etichetate cu pantofii noştri ce muşcă din călcâie
noi
cine mai suntem

[...] Citeşte tot

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perdeaua de nori

face imaginea mai clară decât cea adevărată
şi grumazul cu faţa care seamănă izbitor
cu baliga de vacă deschide o gură spinoasă
din care descarcă analiza-profeţie repetată
de toţi la aceeaşi oră sau înregistrată mai târziu

se fereşte puţin perdeaua şi raza ţâşneşte
pe faţa puhavă de general de carton adus
de florile mărului în pustiul creat de micimea
personajelor care se uită la hartă neînţelegând
nimeni ce fapte au fost inventate în pauză

perdeaua de nori nu renunţă la privitori
acoperă ca o pleoapă ecranul televizorului
nu se vede faţa distorsionată de grăsime
deoarece camerele sunt axate pe altă faţă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!