Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

adevăr și mediocritate

Poezii despre adevăr și mediocritate

poezii despre adevăr și mediocritate.

Dormi

Patul lui Procust
inventat pentru cei a căror trăiri nu se pot măsura
nici în etern, nici în acum, nici în viitor sau trecut.
Handicapați emoțional pentru care doar perna
devine un refugiu al prezentului.
Porți ceasul ăla insipid la mână doar ca să-ți amintești
cât timp lipsește din nemurire,
îl ții pe post de adăpost mediocru, carcasă jegoasă
pentru adevărul tău și doar al tău.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Coloană infinită

Doar noi însingurați mai sprijinim un cer
Obositor de liber, ne-ngăduit de-nalt,
Cu ochi rostogoliți pe dale de infern
Trișăm îngrozitor unul cu celălalt,

Și rostuind prea zilnic amara irosire
Ne clătinăm pe trepte, ca-n orice început,
Un adevăr te minte și trece peste mine,
Mă-nșală viitorul, te vinde un trecut.

Nu știu din care unghi, e cerul mai aproape
E fruntea mai înaltă, cuvintele mai calde,
Mistificând aripa în piatră și săgeată
Trișăm spre mediocru, noi doi... cu Celălalte.

poezie de (1985)
Adăugat de Virginia Radu GavrilăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate sună a vis (2011)

Nu pot să țes un vers fericit, nemărginit,
în drum spre neant cu mocănița,
înconjurat de frunze uscate și cărbuni încinși
fiindcă spun tot ce simt, sunt rece, cam prea devreme
poate că toamna asta nebună care se crede iarnă
și știe că nu-mi place e de vină
apoi să-mi ceară muze ieftine să zbor cu ele spre libertate?
m-am detașat cu drag de-această lume, de care unii vorbesc de parcă ar ști,
(oricum consider că nu există prost sau deștept, doar necunoscător de domeniu)
îmbrăcat în veșminte albe, dar singur, că nu-mi împart Împărăția cu nimeni
nu de alta, dar e al naibii de mediocră
iar eu un egoist notoriu
tristețea e a mea, voi o aveți pe a voastră și a urmașilor voștri.
(vor avea ei grijă de asta, să nu vă fie cu mirare)
voi dansa cu monotonia, neînțeles în niciun fel anume,
evadez din cușca misticismului, ce lanțuri slabe!
nu vreau să-mi împart nemulțumirile nici cu el, ar fi lipsă de respect,
staționez să alimentez prin stația de vise;
pe aici am călătorit mai mereu,
m-am proiectat prin alte unde, să aflu tot adevărul

[...] Citește tot

poezie de din manuscris (2011)
Adăugat de Roberto KuzmanovicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

Desigur

desigur, povestea asta între mine și restul,
rămâne foarte diform încâlcită.
nu mi-am lămurit încă
nici degetele mereu schimbătoare
care bogat se încarcă cu duioasele nuanțe
pentru ca generos să te pot mângâia ulterior,
eu scufundat în taina nepriceperii vreodată.
mai demult discutând cu stelele
mi s-a desecretizat faptul
că unele au domiciliu forțat în fântâni
pe când altele se plimbă coerent
prin poala unui cer transpirat de emoții
de câte ori el ațipește pe vârfuri de brad.

e adevărat că la unii viața gâfâie ca un marfar
pe când la alții e un vis doar atins de suavitatea unei
orhidee obiectuală.
mai e adevărat că și eu
m-am băgat într-o răsuceală de viață
unde numai se plânge-n largul logicii

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Savin

Desigur

desigur, povestea asta între mine și restul,
rămâne foarte diform încâlcită.
nu mi-am lămurit încă
nici degetele mereu schimbătoare
care bogat se încarcă cu duioasele nuanțe
pentru ca generos să te pot mângâia ulterior,
eu scufundat în taina nepriceperii vreodată.
demult într-o discuție cu aștrii
mi s-a desecritizat faptul
că unii au domiciliu forțat în fântâni
pe când alții se plimbă coerent
prin poala unui cer transpirat de emoții
de câte ori el ațipește pe vârfuri de brad.

e adevărat că la unii viața gâfâie ca un marfar
pe când la alții e un vis doar atins de suavitatea unei
orhidee obiectuală.
mai e e adevărat că și eu
m-am băgat într-o răsuceală de viață
unde numai se plânge-n largul logicii

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina-Maria Constantin

Comoara

Deodat' te descoperi așezat
printre ruine de obiecte hotic împrăștiate
ai vrea poate să fii mortezat,
sensul să le înțelegi și această absurditate.
Începi reconstrucția la întâmplare
fără a ști de unde și care ar fi capătul,
muncești însă cu sârg și cu ardoare,
mereu ești parcă desătul...
Sufletul e părăsit, cuprins de paloare,
intră în declinul hulpav, nesătul...
După epoci de muncă istovitoare
reconstrucția se dovedește a fi
o înfricoșătoare închisoare...
Salvatoare-i doar iubirea hi-fi,
care apare neprogramată,
dă toate planurile peste cap
trecutului pasiv cere camătă,
arme de flori își pune în sileap.
Zidurile temniței, pe cel ce iubește
nu pot să-l închidă

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Jură-minte

Știm din vremuri de demult,
Ca oamenii să se țină de cuvânt
Jură, legământ trainic grăiesc,
Că-n astă viață nu greșesc
Și în numele adevărului slujesc.

Jurământu-i sacru, sfânt
Ce dăinuie pe pământ
De milenii poate și mai bine,
De la Hipocrate și ai lui zei,
Până astăzi și mai apoi.

Mesajul lui rostit cu voce tare
Sau sub orice altă prestare,
Stârnește-n noi fiori de gheață
Și ne obligă mai apoi
Să fim noi, curați în cuget
Și-ntr-o nobilă și-onestă trăire.

Astăzi noi uitară-m oare

[...] Citește tot

poezie de , 16.08.2019
Adăugat de Georgeta GaneaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu mocănița, în drum spre neant

Nu pot să țes un vers fericit, nemărginit,
în drum spre neant cu mocănița,
înconjurat de frunze uscate, vagoane goale și cărbuni încinși
fiindcă spun tot ce simt, sunt rece, totu-mi pare devreme
poate că toamna asta nebună care se crede iarnă
și știe că mi-e nesuferită
apoi să-mi ceară muze ieftine să zbor cu ele spre libertate?
m-am detașat cu drag de-această lume, despre care unii vorbesc de parc-ar ști,
sunt în veșmânt alb, dar singur, cu împărăția goală
goală și al naibii de mediocră
eu sunt un egoist notoriu
tristețea e a mea, voi o aveți pe a voastră și a urmașilor voștri
vor avea ei grijă de asta
voi dansa cu monotonia grețoasă, neînțeles nicicum,
evadez din cușca misticismului, ce lanțuri slabe!
nu vreau să-mi împart nemulțumirile nici cu el, ar fi lipsă de respect,
opresc să alimentez prin stația de vise;
pe aici am călătorit mai mereu,
m-am proiectat prin alte unde, să aflu adevărul
cine sunt eu?

[...] Citește tot

poezie de din Autor (2017)
Adăugat de Roberto KuzmanovicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu mocănița, în drum spre neant

Nu pot să țes un vers fericit, nemărginit,
în drum spre neant cu mocănița,
înconjurat de frunze uscate,
vagoane goale și cărbuni încinși
fiindcă spun tot ce simt, sunt rece,
totu-mi pare devreme
poate că toamna asta nebună care se crede iarnă
și știe că nu-mi place e de vină
apoi să-mi ceară muze ieftine să zbor cu ele spre libertate?
m-am detașat cu drag de-această lume,
despre care unii vorbesc de parc-ar ști,
sunt în veșmânt alb, dar singur, cu împărăția goală
goală și al naibii de mediocră
eu sunt un egoist notoriu
tristețea e a mea,
voi o aveți pe a voastră și a urmașilor voștri.
Vor avea ei grijă de asta, să nu vă fie cu mirare
voi dansa cu monotonia grețoasă, neînțeles nicicum,
evadez din cușca misticismului, ce lanțuri slabe!
Nu vreau să-mi împart nemulțumirile nici cu el,

[...] Citește tot

poezie de din Cu tine capăt glas
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lecție de istorie

Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează
Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți
Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 5 comentarii până acum.
Participă la discuție!

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și mediocritate, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook