Poezii despre adevăr și responsabilitate
poezii despre adevăr și responsabilitate.
Îndoială
chiar și atunci (mai ales atunci) când ți se pare că
toți zeii te-au părăsit - închide ochii apoi deschide-i larg
chiar dacă un înger de serviciu (paznic) rămâne lângă tine
răspunderea lor nu este egală cu obișnuita noastră
solidaritate comună
pizma și invidia le sunt necunoscute de aceea înainte
de a ridica glasul împotriva judecății divine inspiră adânc
gândește-te la adevăr milostenie și frumos
și la nimic altceva că nu-ți este dat mai mult decât mai mult
poezie de Magdalena Wegrzynowicz-Plichta din Artefakty (2015), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul poem
Totul e standard
aștepți facturarea cheltuielilor,
emitem păreri, lansăm presupuneri
formulăm supoziții...
Poporul adormit în bocanci bea cafele,
dar nu știe cum să folosească diurna timpului
îl irosește, îl risipește
consideră ca suntem invulnerabili
și speră să fim responsabili
în cuantificarea orelor amăgitoare
când clipa e cea care domină
universul lor foarte mic,
spart în amăgiri șugubețe.
Și-n vreme ce fracțiunile unificate rânjesc,
adevărul nu îi poate privi,
fiindcă lumea o găsești numai în tine.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am fost și sunt
Am fost întrebuințat devreme
chiar prea tânăr pentru o răspundere mare,
nu aveam nervii și simțurile tocite.
Prins într-un angrenaj din care n-am putut ieși
sub pielea subțire nu mai eram eu,
era necunoscutul care acționa la comndă
pedepsit la timp ca un copil neascultător,
am căutat o breșe cum apele după furtună
și am fugit în alt univers îndepărtat.
Sunt pe meterezele convingerilor formate,
mă caut în cuvintele rămase învățătură.
Sunt mai adevărat decât amarul din frunze
în diminețile în care scutur nimicul din mine,
urc până-mi dai semne de iubire
și te simt cum respiri prin sufletul meu sărac
cu tainică încredere în răsăritul luminii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia, fata neînțeleasă
Doar pe mine mă strângi cu ardoare,
Doar pe tine te strigi în fiecare noapte fără mine.
După-amiezilor le faci cununi
Prin care să previi furtul ochilor iubitelor.
Furtul poate fi și cu intentie și din obișnuită
Femeile adesea fură inimile voastre,
Dar nu sunt trase la răspundere
Nici măcar pentru înșelăciune,
Disconfort mental sau fizic după părăsire.
Ele crează obișnuințele unor bărbați puternici
Și tot ele vă părăsesc nonsalant când
Nu mai corespundeți criteriilor lor de selecție.
Da, trist, dar adevărat.
Femeile conduc lumea atât de războinică a bărbaților.
Ele crează vise, tot ele spovedindu-se unor capele goale
Firave, frumoase, deosebite, senzuale
Dar atât de departe de idealul tău?
Ai căzut în plasă?
Recunoaște! Nu e o rușine să recunoști că ai slăbiciuni?
Slăbiciunea este când nu ai coloană vertebrală și te minți
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Travesti... pentr-o eternitate
Am cheia pentru nemurire
-cea la care visez des-
și-aveam etern împotrivire
de logică... că n-avea sens?!?
Brusc, banal schimb de idei
și-o am soluția finală;
ce medici, popi, arhierei...
nu știu nimic... cu multă școală?!...
Înțelesul e-o facilitate;
deci ce-i intrare, e născut,
Ieșirea fiind fatalitate,
final... total neprevăzut!?!
Și cum inexistând un cert,
sigur se poate eluda
solistul figurând concert;
... schimbându-l cu-altcineva!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, OM (după o idee a Sfântului Ioan Iacob Hozevitul)
Tu, OM, de vremuri muritor
Și fără de-ascultare,
Răspunzi în fața tuturor, de sute de greșale,
Sau cu cât ești mai iertător, mai bun,
Cu luare-aminte,
Te-apropii fără ca s-o știi de Cerurile Sfinte.
Că pilda ta o îndrumă spre Iad sau Rai, nu știi,
Dar pentru ce înfăptuiești în Ceruri vei plăti.
Să iei aminte cât trăiești
Ce gânduri ai, ce fapte!
În Ceruri toate le plătești... Și dincolo de moarte,
Dac-ai să treci nespovedit și plin de răni, creștine,
Degeaba-n lume ai trăit, căci nu ți se cuvine
Nimic din lutul cel lumesc, doar scrum și nepăsare,
Căci n-ai cătat să te închini la Sfintele Icoane.
Pierind în neiertarea ta, ucis de valul sorții,
Îți plângi păcatele lumești
În veșnicia morții.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dialog cu fericirea, după Sfântul Ioan Iacob Hozevitul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vai, țara mea frumoasă
Vai, țara mea frumoasă, bogată Românie,
Ce ai trecut prin veacuri, cu stimă și mândrie!
Și s-au luptat vitejii alor tale neamuri
Să-ți apere pământul și ființa, și să-ți aducă glorii!
Acum ești umilită, ești scoasă la mezat
Dușmanii dinăuntru te-au sacrificat,
Au jefuit și au vândut a ta bogăție,
N-a mai rămas nimic, din a ta faimă, Românie!
Dușmanii cei de-aici, ce cu impostură își zic români,
Ți-au secătuit averea, muncită de bătrâni,
Uzine, fabrici, pământul și petrolul au fost înstrăinate,
Și peste tot în țară se-mparte nedreptate.
Pădurile se taie, se fură în disperare,
Când cu buna știință legea nu se aplică,
Rămâne în urmă un dezolant pustiu, și se explică:
De ce ecosistemul se distruge, și fauna dispare?
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (8 octombrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Drag prieten
Drag prieten, astăzi te voi provoca
Să-ți aduci aminte, mai ieri, cum era,
Prin oraș, prin parcuri și n cartier
Și să vezi schimbarea din viața ta, a mea
Și durerea din suflet ce-o aduce ea.
Drag prieten, după cum și tu știi,
În aceste timpuri de răstriște
Am pierdut pe drum dorul de visare,
Urmăriți de ai noștri compatrioți cu-nverșunare,
Unde să mergem, cât să zăbovim,
Cu masca pe față pe fiece drum
Și cu declarația-n mână să demonstrăm,
De ce pe străzi noi seara umblăm
Și nu care cumva fără voie să greșim
Și pasibili de vreo amendă să fim.
Drag prieten, te invit solidar cu mine să fii
Și să-mi spui dacă greșesc ori ba
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Ganea (12 noiembrie 2020)
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul de sticlă
orașul s-a umplut deodată de un revărsat de bătrâni
cum dă pe-afară apa din canalizare și inundă parcul
toți au fețe crispate, supte, mâncate pe dinăuntru de venin
căciuli de astrahan, paltoane întoarse, mănuși găurite de imitație
seamănă unii cu alții, niște boșorogi urâți, încrâncenați în luptă
și astăzi, întotdeauna, lupta de clasă
ascund șoapte, șușoteli, intrigi, minciuni, în vorbe de lemn
canalul înfundat de fecale împute tot orașul de sticlă
e o complicitate vicleană în piesa asta de teatru prost
care ascunde sângele adevărat ce strigă din morminte albastre
apartamente închisori făcute pe oasele tinerilor uciși
de torționarii colaboraționiști cu drag de tortură transformați azi
în pensionari mizeri milogi, conștiințe însângerate
comuniști și securiști, turnători și activiști, membrii
aplaudaci interesați ai crimelor comise pentru liniștea lor
cu mâinile murdare până la cot de sânge de intelectual
tuburi digestive primitive născute din putregaiurile pământului
ca să tacă, să nu gândească, să nu simtă, au tot primit
posturi, haine, mâncare, apartamente, cartele, frig,
și ei au fost mulțumiți, și-au alungat copiii din casă
[...] Citește tot
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecție de istorie
Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează
Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți
Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?
[...] Citește tot
poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și responsabilitate, adresa este: