Poezii despre adevăr și spațiul cosmic
poezii despre adevăr și spațiul cosmic.
La voia întâmplării
las sacul cu probleme la voia întâmplării
timpul jubileaza departe de pericol
vuiește în sânge spectacolul mării
valul speranței trece prin viscol.
e iarnă, mă acoperă ninsori
de bucurie de tristețe de mirare
raze misterioase se coboară din nori
cerul pentru mine multe surprize are.
cosmosul mă consolează în fel și chip
uneori mă simt un stol de rugăciuni
vise și speranțe în bizar prototip
flăcări dansante pe roșii tăciuni.
mai am un singur dor să-l infirip
în adevăr poetic departe de minciuni.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rațiunea cosmică
Lumea nu e doar o lume;
Cu făpturi rele și bune
Sunt două lumi paralele
Cu legătură între ele
Separate-n două sume.
Adevăr fără tăgadă
Sufletele pot să-l vadă:
Siguranța că trăiesc
Trup și spirit omenesc;
Să le simtă și să creadă.
Scris e în sacrele pagini,
În cosmosul fără margini
Bunătatea, ca ursită,
Răbdarea nețărmuită;
Sunt esențe în imagini.
Viața e multisonoră,
Sare-n ochi multicoloră
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Marinescu din Rezonanțe (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină (1)
Când ți-am scrijelat conturu-n carnea aspră de stejar,
Dunăre fără de pulberi, dar cu unda înlunată,
brațul meu se arcuise ca o luncă de hotar,
mama-mi povestea, în sânge, Țara mea adevărată.
Se îngândura pădurea,-n șopot straniu de cimpoaie,
când trăgând cu pușca-n stele, le doream un câmp de flori.
Dunăre, și astăzi trunchiul a hotare mi se-ndoaie
înverzite de otave, încărunțite de ninsori.
Fie-mi Țara zeul unic, cosmosul perfect rotund,
galaxii în armonie proprie să mă-nfioare,
universuri de eresuri și de morți cântând sub prund,
dorul păduros de toamnă și durerea mea cea mare.
poezie de Ion Iancu Lefter din Ograda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Laika
Laika, nume puțin cunoscut, a murit în cosmos,
s-a învârtit fără suflare șase luni,
Diderot s-a înecat cu o cireașă,
Cook a fost returnat de hawaieni doar
Sun formă de oase lucii,
Nu fiți cuci.
O beție cu marx a costat
O sută de milioane de suflete,
Hoții bagă mâna în buzunare, sub sutien
și în conturi bancare,
concertul e dirijat de Mefisto,
oamenii mor din cauza aurului,
la autopsie se dovedește că oamenii sunt muritori,
am trecut de Europa precum Titanicul,
Doamne, iartă-mă, îngerii ne dau organe false,
Bufonii trebuie eutanasiați, spune un nebun adevărat,
Limita ticăloșiei este cinstea,
Barbarii au venit, nimeni nu știe de ce,
Noi mergem la ei, transhumanță,
Viermele este la mare cinste, tace și face,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Expansiuni
nopțile acelea nesfârșite în care oamenii uită să adoarmă
își lasă peticul de memorie personală în subsidiar
uită de drame / de obligațiile strict personale
parcă nu mai contează nici măcar fericirile proprii
inima se lățește / cu o lovitură de baros discret pocnește
oasele pieptului / toate mecanismele-acestea ridicole
pentru care nicio instanță nu mai garantează
termene de valabilitate / termene de murire
ei și-au țesut direct peste hematii câteva focoase
și-au înșelat seceta cu oceanul din spatele urii
acum când orice locuință concretă se face nevăzută
ei mai vii / mai nefricoși / mai adevărați respiră în explozii
nevinovați trimit cosmosului sentimentul big bang-ului
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Logica
Final de semne, în cumul, sau în pierderi, șir făcute,
Cum la mărgele îs adunate, risipite, pân' la a face nod,
Ce nod va fi redeslușit imaginar, de timp 'l va cere, cât mai iute, iute...
E șnuru' împletit în colan, cunună, ori lațul gafei, de la eșafod.
Alegerea supremă-i din mii, de miile, împământate crezuri,
Cum apa face ploaie, oricât de multe ar fi lichidele, soluții.
O lipsă de orice dogmă, pân' și credințele își trădând botezuri...
Deci nu-i alternativă; nu-i ori, ori sau, sau ori și ce... discuții!
E același adevăr ce cosmosul îl deține oriunde, peste tot la fel,
Cum șerpuiește râu pe același săpat curs din timp ateologic
Și sigur un sezon după un altu' urmează, fără un scop, vreun țel...
Așa și cenușiul de-o scoarță în canioane, își țese înțeles în unic... firul logic.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea plana ca o nălucă
povestea mea simplă... poate simplificată anume
cum a tuturor pescărușilor aceștia
incapabili să decidă soarta cosmosului
nici măcar pe a lor
confuzi/ numai predestinați
aleg într-o sumară cunoștință de cauză
zone ambigue/ în naivitate sperând
că tragicul ocolește ariile nedelimitate cu precizie
! se luminează de martie
și ei se uită... se tot uită ca și cum odată... cândva...
3 frezii/ o-repede-primăvară / fantoma păsării izbindu-se de un stern
! și ei!
fără prea multă dramă luându-și în posesie ambiguitățile/ inconștiența
fericirea artificială cu care s-au obișnuit de mult
să supraviețuiască
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ierarhii
lucrul cel mai grav
nu este impregnarea în piele
această greșeală de suprafață
omisibilă printr-o concesie minoră
la o adică pământul însuși ar putea renunța la o manta-două
chiar dacă lupul își schimbă blana... năravul ba
și crezi că șerpii ieșiți din piei ajung printr-o reacție minimală
porumbeii pașnici invadându-ne umerii și singurătățile
sau poate că omul
omul se amăgește că astfel
va prinde măcar și o margine de eternitate
nefericit cum este... doar lacom... nepriceput
cu greu îi va mai da drumul uitând că
Frumusețea exclude stările precare de asediu
între timp
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Excepția de la regulă
a fost o vreme
când cutreieram străzile
pur și simplu mergeam...
pur și simplu existam ca și cum
asta aveam să facem întotdeauna...
burta trotuarelor se juca înghițind urme
dâra șotroanelor incrustate în adn
bunăoară șorțulețul meu galben-cu-gărgărițe
bunăoară borcanul tău verde cu compot
! un spiriduș scotea dintre degete puful viu!
cireșii erau aceiași dintotdeauna
fântânile adăposteau ape
lângă îngrămădire de petunii
! o mireasmă aparte desprăfuia drumuri
ERA o după-amiază nesfârșită de vară
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorie
La răscrucea violacee a viaductelor cosmosului în care m-a trimis drumul,
natural ca mersul cerbilor în pădure,
am coborât, broască țestoasă de 108 de ani, în valea mieilor.
Le auzi glasul? Înaintez...
Iarba înrourată se înalță, se pliază cumințică sub tălpile goale ale luminii,
străbătându-și fiecare încheietură, pentru saltul în cuprinsul experienței.
Țintuită în pământul reavăn de inspirație, călătoresc pe traiectoria vieții.
Încet, încet, firele desprinse de sensuri,
în plină adulmecare de pace, își dezmorțesc cumpănirea.
Ai vrea să te mint, câmpie crescută în degetul clipelor?
S-au tocit unghiile de aerul retragerii în poiana neatinsă de ciute.
Din mine însămi, în mine însămi, fac pod, mă traversez,
dincolo de turnul săpat în piatră peste împotmoliri și nuferii de neînvins ai anilor.
Binecuvântare
Mă iau în brate și mă ridic până la desprinderea din atârnările sinelui.
Îmi pun în față momentele din care a crescut sufletul cu înfloriri ochioase de apropiere,
cu săgetări de lumină dintr-o margine în alta a cutreierării aceluiași tărâm.
Le fac nod de ridicat la vedere, trag de imagini ca de filmul răpirilor în Serai.
De neasemuit cum se derulează biruitor
peste scăldatul cu stoicism în curiozitățile ambientului!
[...] Citește tot
poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adevăr și spațiul cosmic, adresa este: