Poezii despre adjectiv și frumusețe
poezii despre adjectiv și frumusețe.
Gramatica noastră
În propoziția noastră
sunt predicatul tău de iubire,
frumoasa mea...
În propoziția noastră,
tu ești subiectul
dorințelor mele nebune,
ești comparația cu restul Universului,
cu tine câștigătoare,
ești adjectivul neinventat încă
al dragostei mele de tine,
cu toate dorurile,
cu toate simțurile,
cu toate trăirile dintre noi,
ești metafora amorului absolut...
Haide, iubita mea,
printre conjuncții și disjuncții
să ne trăim interjecțiile frumos!
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezie și revelație
Nu un fapt este o poezie
ci revelația lui în cuvinte
ce urcă prin simțirea noastră
până ne închide în cercul luminii
și ne face să gândim frumos.
O femeie este și devine o muză
care este mai mult decât o femeie
din care adjectivele dau pe dinafară,
pune trăsăturile în ochii iubirii
și creează liniile subțiri ale atingerii
cu gândul plăcerii sublime.
În mine supraviețuiesc minunatele poeme
în care viața și dragostea se împletesc
și sufletul se încarcă
cu trăirea deplină.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele
Zilnic soarele galben după coline vine.
Frumoasă-i pădurea, negrul animal,
Omul; vânător sau păstor.
Roșiatic în iazul verde se ridică peștele.
Sub cerul rotund
Se duce pescarul tăcut în barca albastră.
Încet se rumenește strugurele, grâul.
Când liniștit ziua se înclină
Un rău și-un bine sunt pregătiți.
Când se-nnoptează,
Călătoru-și ridică grelele pleoape;
Soare din bezna prăpastiei se rupe.
Comentarii
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Covid 19
(La sfârșit... de Martie )
Simt că o să-mi însângerezi, UCIGAȘULE,
Toate poemele scrise-n zilele de CARANTINĂ
După ce te-am parodiat mereu, lașule
Că mi-ai infectat aerosolii și coala velină.
Mi-ai dirijat destinul spre spital, APOCALIPSĂ,
Tu care desparți multe iubite de iubiți
Știi că vaccinul contra ta e lipsă...
Dai în bogați, poeți și obidiți.
Nu voi mai scrie poeme noi de groază
Cu cerneala roșie ca la apus de soare,
Spre plămâni, nici oxigenul nu-mi migrează,
Degeaba mască, degeaba ventilare...
Vor muri și planuri mari, de viitor,
Cum mor doctorii și asistentele frumoase,
M-ai condamnat ca pe un DEZERTOR
[...] Citește tot
poezie de Eugen Coța
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a trecut cheful de scris poeme...
mi-a trecut cheful de scris poeme,
am plecat, mi-am luat lumea-n cap,
nu mă mai interesează mail-urile,
vreau să fac un compromis provizoriu cu voi toți:
lăsați-mă la țărmul lumii
să contemplu melancolia
în toate culorile posibile.
e frumos să privești
panorama acestui secol
într-o cafenea sentimentală,
fumând pipă și privind meduzele
care se zbat în acvariul din perete.
ce bine e să trăiești cu mese și scaune care-ți vorbesc,
cu orașe și țări pliante
care se desfac și se strâng ca o armonică,
cu seneca prieten
care ne trimite la dracu,
să rămâi tu, cu sufletul tău, și să-l mângâi,
să-i spui povești cu femeile care-au trecut prin viața ta,
cu democrit din abdera care și-a smuls ochii
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 august 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara sufletului II
Urlet în somn; prin aleile negre se prăbușește vântul,
Albastrul primăverii flutură prin ruptele ramuri,
Violete nopții rouă sting stelele din jur.
Adânc răsare râul, argintate vechile alei
Și ale orașului turnuri. O blândă beție
În plutinda barcă și în întunecatele strigăte ale mierlei
În a copiilor grădină. Deja țesutul violet.
Festiv curg apele. O ale luminișului umede umbre,
Animalul în trecere; înverzite, ramuri de flori
Ating cristalina frunte; străvezie legănătoare barcă.
Încet soarele sună în nori trandafirii pe deal.
Marea e tăcerea pădurii de brazi, serioasele umbre pe râu.
Puritate! Puritate! Unde sunt teribilele căi ale morții,
Groaznica tăcere a pietrei, stâncile nopții
Și neliniștitele umbre? Strălucitor abis de soare.
Soră, te-am găsit într-un singuratic luminiș
A pădurii de amiază și mare era animalului tăcere;
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adjectiv și frumusețe, adresa este: