Poezii despre adulter și viață
poezii despre adulter și viață.
Fără îngeri
Am obosit să mă ascund-n spatele monitorului
Parcă aș fi în fața unei ape vii
Ceva încremenit ce prinde viața
Brrrrrrr
Mi-e teamă să nu fiu absorbită
Dincolo...
Dar... parcă...
aș vrea să mă dizolv printre pixeli
În cea mai erotică îmbrățișare din lume
Cea mai desăvârșită iubire
Un program nebun de fericire
Scriind
Răsfoind
Mințind
Vrăjind
... în rând cu lumea
Inventând povești nicicând posibile
Cuvinte împușcate cu încredere
Victime zdrobite...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Marcian
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscrucea unirii până ce viața va despărți
E ca un contrazis legatu-n mariaj
Între nestinsul gust de libertate
Și același pat, ofrandă de carnaj...
De mână și, cu mâinile la spate.
E dor nesățios de-a mai cunoaște
Mereu ce-i nou și jurământ loial...
Cum bucuria repetată Paște-n Paște
Și vis de zi, frânt noaptea în sideral.
E repetiția așteptată înfrigurat
Să fie iar atât de mult la fel,
Dar e și spirit adulter pasionat...
Un cerc închis, de-un viciu într-un inel!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea și nemoartea
Moartea nu te lovește mereu în cap,
Te sapă-ncet, ca un prieten de nădejde,
știați că ursul este-o grindă?
Solbancul e un element?
Navele sunt la răscruce,
Îmbracă-te, de poți, în fleșă, în canafas.
Abluțiune, pură dorință de a iubi.
Spune păstorul trăiește cu mine,
Fii mireasa mea, pădurea răspunde,
A mea, a mea, a mea,
Valea răspunde, a mea, a mea, a mea,
Norii filmează în liniște totul,
A mea, a mea, a mea.
Moare păstorul, trec generații
Marlow muri în duel,
trece iubita cu unghii făcute,
a mea, a mea, a mea.
Mireasă, unde ai fost, întreabă poetul,
Iubirea îmi bea sufletul,
Accent rodnic, fertil,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călător
Cine m-ajută
să ies din abstract
de-o minte mută
în amintiri d-impact
de-ndrăgostiri
fără niciun contract?...
Să îmi reînviu
iubiri;
real de altădată,
un crochiu
din viață întâmplată
act cu act.
Am plin d-imagini
răscolite-n simțuri
și-ntorc pagini
de album
pe jilțuri
c-un parfum de fum...
se reînnoadă vis
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrima curge
Lacrima curge
Și setea devine secetă,
Săpând în carne șanțuri adânci.
Incestul ia cote alarmante
Și grave. Părinții au privirile grețoase, hulpave,
Viața se scufundă în anormalitate...
E drumul spre moarte...
Mama fiu-și îngenunche, tata fiica-și necinstește
De durerea asta, Sfinte, ne păzește!
...................................................................
Adulterul se propagă ca o molimă
Și sporește. Și ne inundă
Sufletul pregătit de a morților nuntă.
Râu de lacrimi se strâng în oceane
Iadul ne prinde în al durerilor clește.
Alergăm cu tălpile goale
Și dalele Iadului ard.
Lanțuri grele-ngenunche poporul...
Crucile cad...
Ce orori! Ce tragedie!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copil din flori...
... ca și cum fructu-ar fi mereu bastard
sau din iubire ies miresme încântătoare
doar de-i frugală, ca sămânța ce-ar da floare
doar de-i boboc de-un jurământ ascuns sub fard...
... așa pupila de-un desfrâu sau patimi
ori pajul de adulter crescut în palma
credinței "padre" dedicată-n șir de lacrimi
o viață, cum secret păstrat ca și altele, de-a valma...
... așa ar putea fi și rușinea, ce nici oceanele nu spală,
cu chip de adolescentă se pierzând pe sine
plecată de la bal într-un vertij de tremur, goală,
lăsată pradei de-un amor îmbietor de bine...
... un pic nedrept e apelativul plin de mângâiere
ce parcă merit dă doar vieții din păcat,
ca și cum vina ar da mai mult drept la plăcere
și castul, îndurarea, cinstea n-ar fi "meritat"...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Degradatori de nație
Trăim perpetuu în rușine
Oh, națiune, biet popor
Condus de-o gașcă; golănime
Politicând interes... lor.
Rămânem prinși tentacular
De-o caracatiță gigantă,
Infipți în ac de-un insectar
De-o vanitoasă... atentantă.
Mă îngrozește-un car de silă
Că-s provenit de-un timp lugubru
De-o neștiință crasă... Am milă
De mine, ex... comunistul sumbru.
Nu-i-ndeajuns că m-am dezis
De putrezimea de prostie,
De lene, pungășii-n permis
Că știința-i bunul... din hoție?!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iederă sfâșiată
1
Nu cumva-i ignoranța în care se adâncesc stafiile în burg?
Și ca o pulbere de veacuri renaște iedera-n Zenit?
Ori poate lumea-ntr-o mănușă plutește-ntr-un cosciug,
Precum un cub din sticlă ce-n văpaie dispare-n infinit.
Un amator mă simt rătăcitor printre brunele concepții,
Un meteor abstract în care nimicul se preschimbă,
Nu în atentat ci-ntr-un orificiu spre lagunele injecții
Dintr-un ospiciu ce-și schimbă forma-ntr-o oglindă.
Într-un sanctuar sfârșit se-așază tabloul magistral,
Ce ființă sinistră, ce iederă banală, în fundal un zepelin..
Într-un cub priveam de la fereastră cu ochiul abisal,
Prin perdea, un câmp cu scoici și monstrul Adelin...
Eram pătruns ca-ntr-un regres.. cum mă privea,
Aveam chipul jucăuș de nea și albastrul să încapă,
Prin sufletul ce se pierdea priveam tot prin perdea,
[...] Citește tot
poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre adulter și viață, adresa este: