afemeiaţi şi iubire

"Afemeiatul"

Iubirea de-ţi dă ghes, poţi spune,
Că mintea-ţi pierzi, nu-i de mirare
Voinţa repede-ţi dispare
Şi te cuprinde-o pasiune
Iubita-ţi pare o minune,
La ea gândeşti cu disperare
Să o posezi, dorinţa-i mare,
E lipsa ei, deşertăciune
Că e-un "afemeiat" Năstase,
Azi, zvonurile au temei
Şi-aceasta des se întâmplase:
S-a tot ţinut de fundul ei,
Iară acea ce-l reclamase,
A fost o sticlă de Jidvei.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e un lucru mare

Iubirea l-a acaparat
O ştie Sile mai demult,
Şi-atunci cuprins de-un vast tumult,
Gonflabilă şi-a cumpărat
Cu ea nu vrea a fi ingrat
Îi duce flori, ca "omul cult",
La medic merge la consult
Când dânsa nu l-a excitat
Dar, altfel nici nu se putea,
Se plictisi curând de ea
Atunci, vreo zece cu avânt
Gonflabile şi-a cumpărat
Şi zicem toţi pe drept cuvânt,
Că Sile-i un afemeiat!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zeul nopţii

Zeul nopţii umblă pe stradă.
E foarte afemeiat şi beţivan,
Îl cheamă Stafie, Poveste, Ivan
Şi-l ţin felinarele să nu cadă.

L-am întâlnit în grădina oraşului
Zăpăcit, cocoşat, de o cruntă paloare.
Mirosea a infern, a candoare
Şi semăna groază ca ochii ocnaşului.

Fremătau crizantemele de spaimă,
Îndrăgostiţii aveau impresia unei ample zădărnicii,
Toţi vagabonzii meditau nemernicii.
Numai luna era plină de îndrăsneală şi faimă.

Zeul nopţii m-a sărutat pe frunte.
Buzele lui aveau gustul morţii.
Am mers alături până la pervazul porţii
Unde m-a lăsat cu toate grijile mărunte.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Pena din Simple nimicuri (1940)
Adăugat de Anisoara Elena Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragobete

m-am trezit din eternitate
sunt fericit că umblu
după femei mă ţin să le să
rut pentru oameni
m-am trezit să vă pup, doamnelor
cred că m-am demodat
umblu ne
bun de dragobete ca un vis
păgân conservat în fiecare sărut
dăruit sau ne
dăruit încă doamnelor
frumoaselor care doresc iubiri mistice
cu zmei şi inorogi
cai înaripaţi pierduţi în vise nespuse
umblu cu raţiunea derutată
de la vântul de primăvară
şi de la buzele sărutate cu ne
saţ după sărut
vă sărut pe toate, doamnelor
vine rândul tuturor

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!