ajutor şi ajutor umanitar

Ajutor umanitar

A venit la domn primar
Ajutor umanitar.
Cu lacăte l-a ferecat
Şi la săraci nu l-a dat.
După ce-au zăcut o lună
Au dispărut fără urmă,
Toate câte au venit.
Primarul se jură că-i cinstit.
-Cum eşti cinstit frăţioare
Când de sub nasul tău dispare.
Iar cei apropiaţi de tine
Îşi construiesc multe vile?
Nu-ţi mai pune în cap fesul!
Pe noi nu ne duci cu preşul.
Tot vedem că ai chelie
Şi vestă portocalie.

poezie de Dumitru Delcă (16 august 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai răbdare, Mitică, La anul îţi va da Dumnezeu un primar cu chelie ponto-antonesciană, sărac şi cinstit, ca Adrian Năstase. [...] | Citeşte tot comentariul

Lacrimi

Geografic aşezaţi,
Noi, români, latinizaţi,
În decenii ce trecură,
Am fost des jale şi zgură.
Arde foc în răsărit...
Şi pământu-i pârjolit.
Aveţi minte, vă ştiţi rostul,
Nu este războiul nostru.
Ajutor umanitar...
Doar atât, să fie dar.

Ancoraţi în noi tratate,
Ce-mpart lumea-n jumătate,
Nu vrem să fim implicaţi
În războiul dintre fraţi,
Care se luptă de zor,
Să-şi împartă un ogor.
Spun lucid şi fără teamă,
Iadul înspre el ne cheamă.
Mame tremură de frică,

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spaţiul limitrof

Se spală putina des, se luceşte trotuarul
în paşaua asta plină de anahoreţi de mâna-doua,
care iau smalţul mătăniilor
frecându-le indiferent ca pe nişte iubiri comune.
E clar că perioadele tulburi nasc nebuni responsabili,
manierişti ai propriilor capricii, cu ochi dezlânaţi
şi chelii nedemne, lipite. Ceilalţi, teferi, nu-şi vorbesc:
umblă cu câte un şurub de tramvai în gură,
să se justifice în orice clipă.

Dimineaţa, în zori, miroase a cârpă arsă
şi-a grătare stinse de brumă şi flegmă.
Se feresc unii de alţii, ei aşa se trezesc, ferindu-se,
învăţându-se uitatul în pământ şi spaima de moarte.
Nu-şi mai fură miresele, ci sufletele, aşa, mascat,
feciorelnic, ca unul, ca plecaţi dintr-o obârşie.

Coboară, în casele părăsite, mâna lui Dumnezeu,
să-şi ia singură oul din candelă. Ou fiert
în untdelemn rece, tremurător la scârţâitul porţii.

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!