alpinism şi frumuseţe

Alinare-n alpinism

Petrec cu ochii zarea
Şi-i liberă ca valul,
M-apucă iar visarea,
Sunt eu, nisipul, malul

S-aprinde asfinţitul
Şi luna reapare,
Iar cerul ca lignitul
Mă chinuie-n visare.

O muzică răsună
Prin garduri şi alei,
Iar dame cântă-n strună
Cu dor de câţiva lei.

Un felinar se-nclină,
Rugina l-a ajuns.
Ce vremuri de salină!
Nimic nu e de-ajuns.

[...] Citeşte tot

poezie de Liviu Reti (1 octombrie 2015)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ozonul filosofiei

Unduia vântul bucla ei
Cum unduieste valurile mării
Privindu-mă ca un soare
Printr-o fantă de nori
Cu rază mirării
După furtuni
Cu ruperi de nori
In gândurile mele
Tunate şi fulgerate
Cu zalele ploilor de nevoi
Si-am uitat de tot si de toate
Şi raza privirii ei
Am apucat-o ca o cordelină
De alpinist spre vârful zâmbetului
Pe umărul unde mă hrănea şi adăpa
Toate întrebările mele
Ce erau nişte ciute negre
Prin pădurile minţii
Făcându-le să privească si ele
Privelştea frumuseţii sublime de magnific

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

Mă doare amintirea tinereţii
Când fetele de-o vârstă cu băieţii,
Deşi păreau doar nişte banale jucării -
Păpuşi de sexe diferite -
Simţind imboldul unor demonice ispite,
Puneau la cale pentru viitor
Romanticele lor căsătorii -
Uzine pentru fabricat copii -
Secret furat de la părinţii lor!...
Mă doare tinereţea mea de ieri,
Cu rustica şi vesela Trivale
Şi cu "grădina publică" din vale,
Prin care zborul primei rândunici
Vestea sosirea altei primăveri,
Şi cu aceleaşi porţii de duble neplăceri,
Când luam da capo şcoala,
Cu jocul de arşici
Şi cura medicală, cu zeamă de urzici,
Şi când acelaşi dascăl, beţiv şi bâlbâit,
Ne spiona, pitit după uluci,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Comedia ilustrată, nr. 3 (24 decembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vise, ţi-am făcut portretul...

Din vise, ţi-am făcut portretul...
Secerând gânduri sub stele şi lună,
Esenţa lor magică în buchete se adună,
Înflorind miraculos în destine.

Din vise, ţi-am făcut portretul...
Portret cu migală plămădit...
În paradisul meu sfânt primit,
Trandafir înflorit, sub privirile cerului,
Plin de sfioasă iubire.
Trăsura destinului la poarta dorinţelor mele
A oprit, fără temeri...
Şi frâu a pus atâtor neîncrederi,
Răscoapte de viaţă, în treceri pasagere.

Din vise, ţi-am făcut portretul...
Şi te-am asemănat cu nucul falnic,
Esenţă fină de dărnicie şi frumos înrobit,
În armonia timpului prielnic de neînlocuit,
Ce caută înaltul cu ochii spiritului viu,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (23 august 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culturistul

Îşi face ego-ul propriu o cultură
sculptându-şi singur corp, cu dalta muncii;
să îşi câştige muşchii, precum uncii
de preţ... Să ne redea frumosul, de natură.

Ascet, îşi lasă zilnic plăceri proprii
-să-şi facă-n trudă trup de vis, o gală-
stupefiând o lume, c-un simbol de-o seară;
făcând-o fremătândă, adulmecat cu ochii.

Se luptă zilnic, ore-ntregi, cu sine
-Fără să-l vadă nimeni- un alpinist;
în fond este mai mult de-un nevăzut artist,
căci e şi sculptor şi sculptură vie, în vine.

Se drămuieşte-n tot, fără excese;
îşi face viaţa un calvar... De drag
se devotând pentru ce suntem; un şirag
miozic, de bicepşi, de deltoizi, de fese.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldiers

e târziu şi soarele ca o drujbă taie
cerul în două. muniţii păstrate pentru mai târziu când vom avea nevoie de ele.
soldaţi pregătiţi pentru război / asta suntem. apoi soare/ vid.

cizme murdare înfipte în noroiul de pe străzile
ce ne duc ca benzile transportoare înspre cazarme.

// acolo se petrec dramele / când liniştea se omoară încet
ca un animal învelit în blana lui caldă străpuns de gloanţele lor cenuşii //

linişte artificială în dimineaţa de februarie / pentru că toate
sunt ascunse sub pământul murdar.

tac asemeni unui munte pe care niciun alpinist
nu poate să-l urce.
ceva urlă pe văile sale / nevoile noastre de stabilitate şi control.

// tac şi-mi descopăr fricile ca pe o rană. în capul meu se învârte o balerină.
cu căt învârt cheia cu atât mai repede se mişcă. //

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pasăre "Phoenix"

În dansul fremătând al vieţii puteai să-mi fii
Vis pe căi neştiute ce se pierde în taină ca spuma mării
Închisă într-o saticlă de şampanie.
Eu în lumină de candele te port în patul fericirii,
Plutind extaziat de frumuseţea ta
Şi de mirosul florilor ce eu ţi-am aşezat în păr.
Şi noi, aciuiaţi în ploaia viselor
Sub streaşina gândurilor...
Ne atingeam, ascunzându-te la pieptul meu
Când tu m-ai străbătut ca o descărcare electrică
Ce n-am ştiut s-o definesc.
Defibrilator sau fulger nocturn?!
Trezindu-mă din comă ca pe un alpinist,
Intrat în hipotermie,
După ce-a escaladat un munte de plăceri,
Lovindu-se cu tâmpla de stele,
Căţărandu-se pe tine, cu schiurile-n mâini şi aripi la picioare,
Alunecând pe tine ca pe derdeluş,
Zburând şi ţopăind în jurul tău,
Cu fluturi în stomac şi în creieri cu greieri.

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iederă sfâşiată

1

Nu cumva-i ignoranţa în care se adâncesc stafiile în burg?
Şi ca o pulbere de veacuri renaşte iedera-n Zenit?
Ori poate lumea-ntr-o mănuşă pluteşte-ntr-un cosciug,
Precum un cub din sticlă ce-n văpaie dispare-n infinit.

Un amator mă simt rătăcitor printre brunele concepţii,
Un meteor abstract în care nimicul se preschimbă,
Nu în atentat ci-ntr-un orificiu spre lagunele injecţii
Dintr-un ospiciu ce-şi schimbă forma-ntr-o oglindă.

Într-un sanctuar sfârşit se-aşază tabloul magistral,
Ce fiinţă sinistră, ce iederă banală, în fundal un zepelin..
Într-un cub priveam de la fereastră cu ochiul abisal,
Prin perdea, un câmp cu scoici şi monstrul Adelin...

Eram pătruns ca-ntr-un regres.. cum mă privea,
Aveam chipul jucăuş de nea şi albastrul să încapă,
Prin sufletul ce se pierdea priveam tot prin perdea,

[...] Citeşte tot

poezie de Octav Daniel
Adăugat de Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!