animale şi plante

Un animal în timpul iernii

Un animal în timpul iernii,
o plantă primăvara,
o insectă vara,
o pasăre toamna.
În restul timpului, sunt femeie.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia – poem diamant

Picături
de apă
căzute din cer
purtate de norii pufoşi
aduc viaţă plantelor şi animalelor
doar oamenii se feresc
ascunzându-se de ele
sub umbrele
colorate.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Terra – poem diamant

Această
planetă albastră
din sistemul solar
este leagănul tuturor vieţuitoarelor,
al oamenilor şi al plantelor...
în galaxia Calea Lactee
singura planetă care-i
plină de
viaţă.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul bun şi omul rău

Omul bun e bun cu toate, şi cu bunii, şi cu răii,
Şi cu cei cu mintea-ntreagă, dar e şi cu nătărăii,
Şi cu plantele şi toate ce le spunem animale,
Orişiunde le-ntâlneşte el în calea dumisale.

Omul rău e rău cu răii, însă este şi cu bunii,
Şi nu ştie ce-i fiorul datorat compasiunii;
Ţine foc întotdeauna sub cazanul răutăţii
Şi împinge răutatea-n culmea inumanităţii.

poezie de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (12 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sahara s-a mutat la noi

Altădată, Sfântul Petre
ploua şi dădea cu pietre.
Astăzi, însă, n-a plouat.
În schimb, pe toţi ne-a bronzat.
Cu vreo patruzeci de grade
respiraţia ne scade.
Oameni, plante. animale
cad sub arşiţa de soare.
Este vai şi-amar de noi.
Sahara s-a mutat la noi.

poezie de Dumitru Delcă (29 iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bătrân pe malul fluviului

Nu vreau altceva decât să pot vorbi simplu,
să mi se acorde această graţie.
Cântecul ni l-am încărcat de atâtea muzici
că încetul cu încetul se scufundă
şi arta ne-am împodobit-o într-atât
că faţa îi e roasă de zorzoane,
şi trebuie să spunem puţinele noastre cuvinte
pentru că mâine sufletul îşi înalţă pânzele.
Dacă suferinţa este omenească, nu suntem oameni
doar pentru a suferi,
de aceea-n aceste zile cuget astfel
la marele fluviu,
acest sens care înaintează printre plante şi
ierburi,
animale păscând şi adăpându-se
oameni care seamănă şi seceră,
şi printre marile morminte şi micile lăcaşuri
ale morţilor.

poezie clasică de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate aspiră către soare

O pasăre în colivie
Nu mai poate ca să zboare.
Mai mult moartă decât vie
Nu mai caută spre soare.

O floare fără lumină
Se veştejeşte şi moare.
Nu mai poate să-şi revină
Dacă-i lipsită de soare.

O femeie iubitoare
Cu o gloată de copii,
Îi scoate pe toţi la soare,
Să le facă bucurii.

Oricare vieţuitoare,
Fie plantă, sau ce-o fi,
Toate-aspiră către soare,
Să rămână mereu vii.

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crearea lumii

Când Isus, în săptămâna din toate mai fecundă,
A plămădit lumea, toată materia primă
Era deja acolo; El a vrut-o verde, mare şi rotundă,
Ca un harbuz copt, cu mireasmă plăcută de azimă.

El a făcut, ştiutor, din aproape-n aproape,
Soarele, luna şi-o mulţime nenumărată de stele,
Păsări în aer, animale pe suhat, peşti în ape,
A sădit plante şi-apoi spus: "De-ajuns cu muncile grele."

Am uitat să spun c-a mai creat, ăsta-i adevărul,
Omul – şi pentru om, o femeie, adică pe Adam şi Eva;
Şi le-a interzis să mănânce-un anumit fruct, mărul.

Apoi i-a văzut mâncându-l, sorbindu-i seva,
"O, Doamne," a strigat cât a putut de tare,
"Tocmai au dat-o-n bară generaţiile viitoare!"

poezie de Giuseppe Gioacchino Belli, 1791- 1863, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locuind cerul

Am fost piatra
Si am trait viata pietrelor
Depinzând de lumina soarelui.

Am fost planta
Si am trait viata plantelor
Depinzând de lumina soarelui
Si de apa.

Am fost animal
Si am trait viata animalelor
Depinzând de lumina soarelui,
De instinctele mele
Si de apa si de hrana.

Am fost om
Si am trait viata oamenilor
Depinzând de lumina soarelui,
De lumina lunii si a stelelor,
De instinctele mele si ale voastre,

[...] Citeşte tot

poezie de Marina Samoilă
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea buretelui

de baie care se numea bob
spusă-ntr-un bar cu tejgheaua
de inox şi aramă
unde se servea bere la halbă
toată lumea fuma lulea
mesteca tutun
şi asculta cum ar fi putut
un simplu burete de baie
să ajungă burete adevărat
cu viermi cu musculiţe pe el
să se-nmulţească prin miceliu
era plin de melamină şi spumă
stătea într-un vas cu apă
regreta mult că nu este chiar
un burete de apă un animal
cu miros de formol să trăiască
fixat pe tulpinile unor plante acvatice

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!