Poezii despre anticipație și viață
poezii despre anticipație și viață.
Poveste banală
Poveste banală
Ziua-ntreagă
ea, beteagă
strânge pleavă
și gâlceavă
fără niciun
bob zăbavă;
că albește
dând la pește
ochii peste cap,
firește
Gospodarul
cu tot harul
îi oferă,
ea digeră,
viața lui
că nimănui
dacă-i iese
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gleznele
sunt cele care îmi trec
pe sub nasul păinjenilor
în casa
de la țară accept printre boabe
de struguri să fiu mușcat în direct și feroce (?!) de
insectele mai bătrâne decât
vârsta
pământului pe care îl port ca răsad
sub unghiile bine crescute în anii ce au
rămas
de trăit până la pensia aia
anticipată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât
Stigmatizați de timpul pelegrin
Atât trecut avem de tras din urmă
Cât intuiția dindărăt retorică
Și-l târâm brutal zgândărindu-i zelul
Peste sincope cu aceeași nedumerire
Peste creneluri introvertite în clipe
Până când cade prezentul în trombă
Compresat în punctul de proveniență
Atâta viitor împingem năprasnici
Până la meleagul intuiției cu tâlcuri
Cât ne apucă pe semne previziunile
Progresiv cu exponentul anticipației
Cât suie fiorul inopinat printre goluri
Atâta trăim cu nedumerirea în sânge
Cât spectru luminilor complementare
Până la limita prezentului expectativ
Atât prezent mai ducem per pedes
Până la semnul piruetelor metafizice
Atât cât mesajul unor percepții sacre.
poezie de David Boia (7 iulie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem țintuit
doar pentru că nu acceptăm
mistica intervenție a lingurii
în zgomotul nostru,
începem să ne descompunem
în particule intime și inevitabile,
un fel de derbedei de microni
cu buzunarele sparte
din care cade memoria involuntar.
știm care e psihoza mesei din bucătărie
fără viață personală,
de aceea, terapeutic,
uneori împrumutăm neuroni cu camătă
pentru isteriile anticipate
ale lătratului de meduză.
și tot mai des facem dragoste
dezordonat de mișto,
cu relativitatea
pe post de cearșaf sau de neîmblânzire.
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i așa?
Nu-i așa,
că de mi-aș pune sufletul în palma ta
ca să-i citești holograma,
așa cum ai pune o monedă în palma unui sărac
ai înnebuni de fericire
și darurile cerului ai binecuvânta?
în coșul vieții noastre,
bucurii fără număr ai aduna,
inima mi-ai săruta, în fiecare zi,
ca pe o icoană, m-ai săruta...
dar cândva, din capricii imature ale firii, ai plecat,
ca o frunză în calea furtunii m-ai lăsat,
vrerea plecării ți-am anticipat
și înapoi nu te-am mai strigat.
Dacă ți-aș spune cât de mult te-am iubit
și ce vise surpriză pentru tine am făurit,
nu-i așa, că plângând acum,
nu ai mai privi în oglinda trecutului niciodat*
de frica mustrările de conștiință
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 iulie 2014)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mut, de... ieri
Pe câți am cunoscut, pe câte,
Stau toți în mintea-mi, nume slute;
Doar poze pe-un mixaj-mister,
Pe-un raft de film de-un emisfer...
Le scot "on play" cu gândul dus
Dintr-un trecut de mult apus;
Mă minunez, parcă-s de ieri...
Mi-e dor de toți, de ierni, de veri...
... De cele chipuri reștiute;
Le am, le simt, sunt zeci, sunt sute
Și sunt sărac, că le-am pierdut...
Și cât le-am vrut, cât m-am zbătut.
... Le-am adunat cu drag o viață
De-am vrut doar eu, c-așa a fost ață
Sau singure sau strecurat
La bar c-o bere... sau în pat.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
N-am să tac
Tu spui că sunt o enigmă vie...
Că pot cu gândul mereu scrie.
Că sufletul îl am prea apăsat,
Că nu prea cred să fiu salvat.
E drept ai uneori dreptate,
Nu pot să tac, vorbesc de moarte.
Dar oare tot ce ne înconjoară...
E adevăr... sau apă chioară?
Cum pot să tac... când tot e strâmb?
Când n-avem loc pe acest pământ.
Că fără milă îl călcăm,
Nimic nu vrem ca să salvăm.
Noi suntem niște trădători.
Pământul ne-a primit cu flori
Cei care mâine vor veni
Pe ce pământ vor mai trăi?
[...] Citește tot
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reset memories
când îmi alergi prin vene
ca un tren de mare viteză rămas fără frână
ceea ce văd nu mai e ceea ce pare a fi,
unitățile de măsură ale tuturor lucrurilor se amestecă între ele
unitatea de măsură a dragostei e dorul,
unitatea de măsură a dorului e așteptarea,
unitatea de măsură a așteptării e tăcerea,
tăcerea ești tu
îmi spuneai să nu contorizez nimic
pentru că doar infinitul ne poate cuprinde
și iată-mă acum neștiind cât la sută din tot ce am trăit
a fost iubire și cât a fost dor
cât la sută a fost teama aia, când înțelegi
că așteptarea nu se mai măsoară
în cât de lung ai părul și cât de alb,
ci în cât de mult poți să taci
și până unde
ce urmează e atât de previzibil
[...] Citește tot
poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nealegeri
Înveliș de suflet, carcasă fragilă,
Oferită cadou de când ochi am făcut,
Ne face văzută prezența în lume
Cu ambalajul intact și nedesfăcut.
Cu toții admiră cutiile trupești,
Pline, uneori goale, chiar nu contează,
Uitând că sunt straie de cărnuri omenești,
Nealese, ce poate ne limitează.
Casa, religia și țara le-am primit.
Suntem pioni pe tablă de șah dată,
Mutările ne sunt îngrădite constant,
Gândirea ne e mereu comandată
De reguli de joc comerciant, ignorant.
Și câți dintre noi ajung să strige "șah mat"
Sau să evadeze din margini de pătrat?
Pioni de gloată, după obicei obștesc.
Și atunci nu sunt lucrurile pe care
Nu noi le-am ales, cele care definesc
[...] Citește tot
poezie de Adriana Birău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama m-a învățat niște lucruri
Mama m-a învățat LOGICĂ...
"Dacă-o să cazi din copac și-o să-ți rupi gâtul, n-o să mai poți merge cu mine la cofetărie."
Mama m-a învățat MEDICINĂ...
"Dacă mai încrucișezi mult ochii, așa o să rămâi, sașiu!"
Mama m-a învățat SĂ FAC FAȚĂ PROVOCĂRILOR...
"Unde te gândești? Răspunde când vorbesc cu tine... Nu-mi mai întoarce vorbele!"
Mama m-a învățat ce este UMORUL...
"Când cositoarea îți va tăia picioarele, să nu vii repede la mine!"
Mama m-a învățat să devin ADULT...
"Dacă nu mănânci toate legumele, n-o să crești niciodată mare!"
Mama m-a învățat GENETICĂ...
"Te comporți exact ca taică-tău!"
Mama m-a învățat despre ORIGINI...
"Te comporți de parcă te-ai fi născut într-un grajd!"
[...] Citește tot
poezie satirică de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre anticipație și viață, adresa este: