apă şi lungime

Săritura în apă

De pe platforma de zece metri,
Fermecat de albastrul din valuri,
Între trambulină şi apă
Desenează o curbă calmă,
Pentru ca tinereţea să stârnească
Cercuri de exclamaţii albe ca zăpada.

poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tranziţie

Sunt kilometri de dor până la tine,
Atâţia oameni sunt acum între noi,
Atâtea dealuri şi atâtea ape,
De dor sunt scrise atâtea foi.

Pe aceste foi, lăuntricul război,
Nerăspunzând pe sine se întreabă,
Iar eu de atâtea ore aşteptând
Mă descompun şi azi într-o silabă.

Încă o silabă din povestea noastră
Va dăinui pe veci în vechiul calendar.
Ce bine ar fi dac-aş putea în vamă
Să te ascund în al meu buzunar.

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (29 iulie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Când o să intri în pădure o să-ţi scoţi tricoul
şi-o să-l agăţi de bicicletă.

O să treci pe sub fâşiile de soare dintre copaci
şi mai târziu o să-ţi priveşti pielea arsă în diferite părţi
ale după-amiezii. O să-ţi urmăreşti încet pe spinare
cum se prăbuşeşte ziua.

O să se termine şi vara şi soarele o să fie din ce în ce
mai slab până când o să-ţi dispară tot de pe piele.

Şi în alte vieri care vin o să intri în apă
şi densitatea apei mai mare în unele locuri o să-ţi chircească
mintea pentru o clipă. Uneori pe drumuri
o să treci prin metri cubi întâmplători de aer
în care o să simţi puţin că te-ai putea ghemui.

Şi unele ore ale unor zile în care n-o să poţi intra.

poezie de Dan Sociu din Nord-Antologia poeţilor botoşăneni de azi (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.

Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Nendurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1884)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tibi Farkas

nu pot să scriu aici despre iubita neţărmurita
a mea din canada
nici despre iubitul meu care tremură delicios
când se revarsă niagara şi se cutremură
toată apa care se prelinge din gheţari din canada
de parcă am
fi legendari, noi, tâmpiţii care încă mai bem
în onoarea lui Farkas - un prieten
cum ştii, mort de mult
hai, nu pot să rămân
să rămân în canada
să-mi plimb trupul chiar pe gratis pe
champs eliseele din Vancouver
la mii de kilometri de
apele căzătoare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă (în metru contemporan)

N-am crezut să-nvăţ a-nţelege vreodată,
Ale tale tainice şi gingaşe poezii,
Ce mă cufundau odată...

În apele adânci, pustii.
Degeaba strig şi plâng ingrozitor,
În noaptea palidă, senină,
Căci tu acum dormi liniştit,

Scăldându-te-n tihnă.
O, unde eşti, Eminescu?!
Plecat-ai tânăr între sfinţi
Şi cui o să-i mai zic acuma,

Ale mele rugăminţi?

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul Ocnei Sibiului

Dormeau în gara Ocnei doar visele spumoase
Din cercul mult prea vesel de fete şi băieţi,
Când rasele canine la un festin de oase
Îşi năpusteau răbdarea ce-i măcina-n boscheţi.
Cu pătura de-albastru ne-acopeream rărunchii,
Şi auzeam prin iarbă un zgomot de maşini;
Vedeam, atunci, că ploaia ne înmuia genunchii
Ca doi bureţi în apa de sare. Asasini
Păreau şi muşteriii cu braţele firave,
Căci ne loveau privirea în ale lor priviri,
Şi-n fiecare metru mai traversau epave,
Trecând nisipul umed ca melcii. Nu te miri
Că am plutit prin norii ce ridicau din piele
Un suflet contopirii chiar dincolo de stele?

sonet de Ionuţ Popa (9 iulie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunetele zilei

Când venea zgomot de copite,
erau caii traversând vadul.
Când pârâia aerul, era
un nagâţ care ne privea din apropierea cuibului
său din mlaştină. Un sforăit şuierător

la zece metri de barcă era mareea astupând sau
destupând o gaură din stâncă.
Când se auzea bătaie de tobe, era apa
căzând de la 10 metri în ea însăşi.

Când uşa
s-a închis trântit, a fost sfârşitul
tuturor sunetelor din jur.

Tu m-ai părăsit
alături de cel mai tăcut foc din lume.

Am crezut că am fost rănit doar în mândria mea,
uitând că, atunci când îţi introduci mâna în apa rece,

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fiară desăvârşită

I-am scris o mie de poeme, zece mii
De scrisori; i-am spus că e o felină desăvârşită,
Cu părul ei auriu şi picioarele de doi metri lungime,
Am stat în genunchi în faţa ei, am pus-o să guste
Din inima mea tăiată în bucăţi, adusă pe tipsie,
I-am dat să bea apă din ţeasta mea, cu gust de nucă de cocos,
I-am dăruit sufletul meu cel mai ascuns, din cămara cea mai îndepărtată,
I-am săpat numele pe zidul de piatră,
Mi-am făcut din ea chip cioplit şi i-am adus jertfe
Părăsind credinţa strămoşească,
Am rânjit în faţa păsării Arheopterix
Şi în faţa crucifixului, şi mi-am făcut din ea altar
Unde mă rugam noaptea. I-am întins covor roşu,
Umbră de catifea, noapte de ambră,
I-am vorbit în toate limbile Pământului,
M-am smerit, m-am umilit, m-am tăvălit prin smoală şi cenuşă,
Dar ea m-a privit în tăcere cu ochi ficşi,
N-a făcut niciun semn şi s-a pierdut în mulţime.

poezie de Mircea Florin Şandru din Caut un loc curat (2016)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găleata goală

era plimbată de biata femeie
nebună se uita la cerul noros
clătina găleata goală în stânga
şi apoi în dreapta o ducea
la o fântână cu minţile pierdute
revenea la bloc ţinând găleata
goală ca o geantă vuitton
se oprea la câţiva metri de intrare
privea disperată în jur

găleata goală era plimbată
întâi în mâna stângă până la puţul
unde clipocea apa cu bucurie

găleata goală era plimbată
în mâna dreaptă la fel de delicată
la altă fântână la fel de plină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!