Poezii despre aripi și lebede
poezii despre aripi și lebede.
Femeialebădă
îi rămăseseră doar gratiile lângă pat
și o scară către acoperișul smuls de vânt
pe salteaua scufundată într-o lumină difuză
femeialebedă murmură un cântec de leagăn
din când în când
în spatele ei blestemat aripile retezate
se zbat a durere
iar lacrimile i se preling spre colțul gurii
cântecul să i-l înece
poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leda și lebăda
Un suflu brusc... Aripa se mai zbate,
Uimită-și simte gâtul strâns în cioc,
I-s coapsele de aripi mângâiate
Și-o strânge lebăda la piept, cu foc.
Cum poate spaima să se smulgă din
Înalta slavă-n pene-ntruchipată?
Ce poate trupul ei, sub albul chin,
Decât să-i simtă inima bărbată?
Fiori i se strecoară prin spinare.
E turnu-n flăcări și e zidul frânt.
Mort e-Agamemnon... Poate să priceapă
Ea, tremurând sub cruda zburătoare,
Puterea strânsă-n penele-veșmânt
Când ea, din plisc, cu nepăsare-o scapă?
sonet de William Butler Yeats, traducere de Aurel Covaci
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sunt disponibile și traduceri în irlandeză, franceză, spaniolă, catalană, portugheză, italiană, olandeză, finlandeză, suedeză, poloneză, sârbă, croată, turcă și esperanto.
Poemul tandreții
Magnificul de tandrețe
se aude în liniștile
ascunse cu grumezele
sub aripi de lebede
să asculte inimile
ce le sunt mereu șoaptele
până vor pleca-n mărețe
plutiri-ntre nuferi de stele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dansul lebedelor
Adu-ți aminte cum ne tachinam
Cu șoaptele in dans de lebede
Unul în altul nu vroiam a crede,
De aripi rupte ne aminteam..
Pe malurile filelor priveam
Și în poeme incandescent ne duelam
Până când intr-o zi ne-am topit
Din negrul meu si albul tău printr-un
sărut uimit în dansul nostru nebun
pe un nufăr uriaș din poezie răsărit
In două lebede roșii de infinit
Pe lacul alb al poeziei...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(NE)Antagonic
Învață-mă să-mi las penele să alunece
De-a lungul gâtului curbat
Atunci când capul se apleacă sub aripi strânse
Și se încovoaie sub lumina umbrelor
Arcuită este mlădierea grației întoarse în tonuri de alb
Și suplă este trecerea timpului pe deasupra lebedelor
Privind spre cer în valuri
Aerul este calea și zborul
Iar văzduhul tăcere de nori
Învață-mă să-mi fiu lebădă
În imaginea fără reflexii a uitării.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsăritul cu bulină neagră
Să castrăm răsăritul
să-i dăm blana galbenă cu petrol
să ne punem ochelari de protecție nocturnă
și să ne dăruim ghivece goale de flori.
Să cadă copacii și să rămână frunzele suspendate
să fugim unul de altul când ne salutăm
să visăm
la un râu de lebede
pe care apa cu gâtul lung
traversează o aripă.
Să ne închidem deci palmele cu ochii.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rock' n' roll febril
(Lui Jon Lord, cel prăbușit
în "adâncul purpuriu")
Niște dimineți bolnave
îmi strică agenda
și-așa încărcată de fluturi
cu aripi de plumb,
cămașa mea mov
cu desene abstracte
a intrat la apă și se sparge
în litere adunate
în bulgări onomatopeici,
soarele se piaptănă ca o lebădă
în căldurile cântecului final,
o fi vremea apusului?
prea mult sânge la răsărit,
come on, Jon,
fă-mă un Child in time!
poezie de Ion Țoanță din Rapsodie în mov (2016)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebădă cu aripile larg deschise
În ochii tai
scaunul meu cu rotile
e ca o lebădă cu aripile larg deschise
pe care plutesc
și parcă ar curge raiul
prin tălpile mele-
așa mă privești...
O duminică șchioptând
prin lanul cu lavandă
îmi e fila de viață;
iubindu-te, poemele
mi se fac streșini în sânge.
Nu îmi mai scârție poarta din suflet:
am plâns văzând cum intri pe ea
cu Dumnezeu de mână!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebăda și un copil
Un copil aflat la mare
Se apropie mai tare
De vreo opt lebede albe,
Lângă țărm, ca niște salbe,
Pe nisipul plin de alge,
Când la mal valul se sparge.
Și băiatul le-îndrăgește,
Cu pâinică le hrănește.
Când la el ajunge una,
Drăgăstos întinde mâna,
Mângâind-o pe aripă
Și-o întreabă într-o clipă:
- E bună pâinica mea?
Tu te-ai săturat cu ea?
Pasărea îl tot privește
Și răspunde omenește
Unduind gâtul frumos,
Mulțumind politicos.
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Gabriela Gențiana Groza (8 iulie 2016)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa mă privești
În ochii tăi
scaunul meu cu rotile
e ca o lebădă cu aripile larg deschise
pe care plutesc
și parcă ar curge raiul
prin tălpile mele -
așa mă privești...
O duminică șchiopătând
prin lanul cu lavandă
îmi e fila de viață;
iubindu-te, poemele
mi se fac streșini în sânge.
Nu îmi mai scârțâie poarta din suflet:
am plâns, văzând cum intri pe ea
cu Dumnezeu de mână!
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre aripi și lebede, adresa este: