Poezii despre armată și lumină
poezii despre armată și lumină.

Șoigule, mai vin-odată,
Ia-l pe Dodic la armată
Și zburați prin Ucraina,
Poate-i stinge ea lumina!
catren de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cântecul toamnei la miezul nopții
Peste capitală plutește luminos siajul lunii;
La râu, zece mii de maiuri lovesc rufele;
Vântul de toamnă îmi poartă inima,
Iarăși și iarăși, către Trecătoarea de Jad...
Oh, când vor fi învinse armatele tătarilor,
Iar soțul meu se va întorce din lunga campanie!?
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpada, tinerețea mea
Zăpada, tinerețea mea,
copilărie pală, mută,
tu, care ești lumină, stea
ce piere surâzând tăcută
cazi lin pe mâinile aceste
și luminează-le mereu,
pe tâmple așterne-te și peste
sprâncene, pe obrazul meu,
pe-ntregul trup așterne-mi, clară,
aceste muzicale oști
și ocolește-mi ochii doară,
doar ochii să mă recunoști...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Uite patru
pe cruci: doi tâlhari un dulgher
și soldatul roman care împunge cu fier
în secvența anterioară
inima pământeană a noului testament (?!)
volum subțiat, pasager
al trenului rapid ca lumina din cer
jerusalem - bethlehem
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tristețea unei stele
Mi se ivi Minerva drept fie-mea din țeastă
O stea însângerată de-a pururi mă-ncunună
Stă în adânc rațiunea iar cerul e pe creastă
Unde-ncepu zeița demult arme să-și pună
Dar dintre rele-acesta nu este cel mai mare
Că am în cap spărtură mortală și-nstelată
Durerea tăinuită ce-o port în aiurare
Mai mare-i decât fost-a-n vreun suflet vreodată
Ea arde-n mine-ntr-una și fără de speranță
Ca-n licurici lumina din trupu-i luminat
Ca la soldatul nostru în piept slăvita Franță
Și ca la crin în cupă polenul parfumat
poezie clasică de Guillaume Apollinaire din Caligrame (1918)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!


* * *
soldat al timpului
între război și pace
între lumină și întuneric
călare
sau așezat pe o piatră funerară
doar cu numele
nu e timp pentru istorie
cum nu e anotimp pentru primăvară
poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Adormitul din vâlceà
E o vâlceà în care doinește-un pârâiaș,
Smulgând, ca un bezmetic, din iarbă și sulfină,
Fășii de-argint. Deasupra, pe muntele trufaș,
Stă soarele. Mustește vâlceaua de lumină.
Cu capul gol, cu gura deschisă, un soldat
Culcat în iarbă doarme, cu ceafa năpădită
De frunze de lăptucă. E ca-ntr-un verde pat.
Lumina plouă-asupră-i, din bolta împâclită.
Cu tălpile în iriși, el doarme, surâzând
La fel cum ar surâde un prunc bolnav, plăpând.
Mi-l leagănă, Natură, căci are frigu-n oase!
Nu-l tulbură mireasma. Cu măinile pe piept,
Sărmanul doarme-n soare. Iar sub plămânul drept
Se cască două găuri roșcate și hidoase.
sonet de Arthur Rimbaud (1870), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Piticul
în casa noastră când cineva moare
orizontul devine mic,
un punct negru,
din el iese piticul ce va duce în spinare
sufletul celui mort
ca pe un trofeu ce-l va da nopții,
lumina stinsă va acoperi aripile îngerului
retras ca dintr-o armată trecută brusc
în rezervă,
o armata reală în care îngerul a adunat speranțe
citind ziare la umbra gândurilor.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea
Nu sunt niciodată văzută.
Nu mă simțiți niciodată.
N-am vocea clară a trompetului
sunând asaltul cetății.
Sunt doar căldura imaginii
ce-o poartă la piept ostașul.
Nu sunt orchestra bogată în viole, nici orga.
Sunt ecoul din sala concertului,
după ce ultimele aplauze s-au stins, și luminile
rare își povestesc, retrăind bucuria.
Nu sunt ploile primăverii cu toane ciudate,
sunt aerul respirat de cel dintâi fir de iarbă
și lumina de apus la căderea ultimei frunze.
Nu sunt patima
care-și strigă vecia de-o clipă -
sunt ceea ce rămâne din dragoste,
subînțeleasa poezie a ploii mărunte și sure.
Nu sunt marea ce-adună în palme
legănări sidefate.
Sunt tăcerea unde se coc în afund
[...] Citește tot
poezie celebră de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Fanfară
Ce tristă operă cînta
Fanfara militară
Tîrziu, în noapte, la grădină...
Și tot orașul întrista,
Fanfara militară.
Plîngeam, și rătăceam pe stradă
În noaptea vastă și senină;
Și-atît de goală era strada -
De-amanți grădina era plină.
Orașul luminat electric
Dădea fiori de nebunie -
Era o noapte de septembrie,
Atît de rece și pustie!
Și tot orașul întrista
Fanfara militară...
Tîrziu, în noapte, la grădină,
Ce tristă operă cînta
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre armată și lumină, adresa este:
