Poezii despre armată și noapte
poezii despre armată și noapte.
Cântecul toamnei la miezul nopții
Peste capitală plutește luminos siajul lunii;
La râu, zece mii de maiuri lovesc rufele;
Vântul de toamnă îmi poartă inima,
Iarăși și iarăși, către Trecătoarea de Jad...
Oh, când vor fi învinse armatele tătarilor,
Iar soțul meu se va întorce din lunga campanie!?
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor
Mi-e sete de privirile tale
Dar nu te pot vedea
Aștept să vină o ploaie
Să spele nopțile
Și-o oaste de zâmbete
Să mă ia prizonieră,
Aștept...
poezie de Viorica Clinciu
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintre ierburi
pe câmpul rămas
sunt ultimul soldat
ce fluieră prelung
ceas după ceas
din patul puștii
în liniștea singurătății
sub cerul vâscos
înflorește plăpând
o speranță
sunt ultimul ostaș
din noaptea nopților
ce cântă zădărnicia
unui întreg univers
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia
N-am auzit-o, parcă, de mult...
O ascult.
Nădușeala nopții curge pe geamuri.
Plouă-n golurile din ramuri.
Aș voi să găsesc o asemănare
Și caut în zgomote și murmure,
In viori, în naiuri și ghitare
Ecoul ndeslușit și turbure.
Noaptea s-a-ntunecat cu alte nopți în fund,
Și din noapte-n noapte, nopțile urzite
Cern ploaia cu nisipul mărunt
Ca niște site.
Gândul, ajuns în flacăra lui de ploaie târzie,
Se face palid și descrește ca o făclie.
Fereastra e cernită de un fag
De care-atârnă noaptea neagră, toată, ca un steag.
Nu-i șuierul săbiilor ce se ascut
Și-al spadei ciocnite de scut.
Nu e bătaia inimii.
Nu-i Turnul și ornicul lui în care timpul colinse.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fanfară
Ce tristă operă cînta
Fanfara militară
Tîrziu, în noapte, la grădină...
Și tot orașul întrista,
Fanfara militară.
Plîngeam, și rătăceam pe stradă
În noaptea vastă și senină;
Și-atît de goală era strada -
De-amanți grădina era plină.
Orașul luminat electric
Dădea fiori de nebunie -
Era o noapte de septembrie,
Atît de rece și pustie!
Și tot orașul întrista
Fanfara militară...
Tîrziu, în noapte, la grădină,
Ce tristă operă cînta
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici și acolo
Sunt paznicul atâtor clipe grele
Soldat rămas pe-al nemuririi front.
Bat clopote din cugetări rebele,
Cu limbi ce dor acolo-n orizot.
Tu le auzi? că pentru tine sună
Prin spații neîncăpătoare
Gonind pe-a amintirii strună
Se duce nopțile murdare!
poezie de Ion V. Nica din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Noaptea cade-ntunecoasă,
Oastea trece la bătaie,
Iar pe stânca aburoasă
Arde luna cea bălaie.
Ai, băieți, p-acele maluri
Unde armia s-adună,
Unde Oltul geme-n valuri
Să ne batem împreună.
Mândra mea cu față albă
Și cu buze rumenite
Dete spre această salbă
Și paftale aurite,
Dete salbă la domnie
Și paftale și rochiță.
Însă mie, însă mie
Mi-a dat dulcea ei guriță.
poezie celebră de Dimitrie Bolintineanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
ceva ne schimbă
pe sub cămăși de noapte
și pe sub pijamale
se rupe uniforma
vechiului soldat
doar moartea știe strategie
și celelalte cateva
frici autocompuse
ceva ne schimbă
și nici măcar nu mai suntem
înauntru
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fata tristă
Firul gândului frumos
Un suspin mi-l taie,
Că de-atâta vreme cos
Singură-n odaie.
Și doar mâna mea, cu greu,
Flori de fir împarte.
Flori aleg, dar gândul meu,
Gândul mi-e departe!
Uneori, când țin la piept
Strânsă cusătura,
Închid ochii și-l aștept
Să-mi sărute gura.
Iar când umbra serii vine
Dorul crește-n mine
Și tristețea mă doboară
Grea, ca o povară...
[...] Citește tot
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
În răsărit
Sălbatecelor orgi ale viscolului
Se asemuie întunecata mânie a poporului,
Talazul purpuriu al bătăliei,
Al stelelor desfrunzite.
Cu sprâncenele strivite și brațe de argint
Noaptea face semne soldaților muribunzi.
În umbra frasinului întomnat
Suspină duhurile răpușilor.
Pustietate de spini încinge orașul.
Luna gonește de pe trepte însângerate
Femeile îngrozite.
Lupi turbați s-au năputit pe poartă.
poezie clasică de Georg Trakl din Tânguirea mierlei (1969), traducere de Petre Stoica
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre armată și noapte, adresa este: