Poezii despre autoritate și viață
poezii despre autoritate și viață.
Mortul învingător
Ce țară, ce morală, ce prăpăd,
Un fapt de viață mai grozav ca toate,
Un mort este votat majoritar
Și-n clasament pe toți cei vii îi bate.
Așa a fost și este și va fi
Conflictul de-ntuneric și de groază,
Un mort învinge pe cei vii la vot
Și ei aproape cred că îi trișează.
Și, vai, absurde autorități
Se strâng buluc și judecă drăcește
Și îl declară pe învinsul lui
Învingător, doar pentru că trăiește.
Și mortului ce i-a învins pe vii
Nici nu au apucat să-i facă groapă
Și-n primăria lui de-nvingător
E ordin ca petrecerea să-nceapă.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anormalitate
Când soarta nu îți e precară,
Aflând iubirii plinătatea
Trăiești intens realitatea
Și fericirea ți-e plenară
Dar coada dracului murdară
Creează anormalitatea
Ea speculând naivitatea
Se vâră autoritară
Iubita vezi că-i arțăgoasă
Învăluită de-o angoasă
Și furioasă, astăzi "cată",
A-ți spune prin demers ocult:
- Te dau iubite-n judecată,
Că nu mai mai bătut de mult!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea - nevoia de timp pur
! moartea, în cvasi identitatea ei orizontală,
însuflețită de patimile noastre,
curge sprințară,
în deplină autoritate,
cu noi cu tot,
în adâncimea ei primară,
în vidul abstract al spiritului
cu o implacabilă seninătate...!
! moartea nevoia de timp pur,
curățit de mijloacele vieții,
în tandru azur!
! oameni buni, savurați în amurg
zorile dimineții,
din străvechiul vost' burg!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Societatea ( puls - radiografie - tratament)
Se aud sunete ciudate,
O fi inima noastră ce bate?
Se văd semne de umanitate,
Câtă dragoste e în societate?
Multe întrebări fără răspunsuri.
Sunt prea multe neajunsuri!?
Dintre toți dumnezeii societății,
Cine este de fapt creatorul vieții?
Când bătăile inimii sunt tari,
Oamenii sunt foarte mari...
Când bătăile inimii sunt slabe,
Oamenii merg în patru labe...
Părinți ce nu-și cunosc copiii,
Copii ce cresc fără părinți.
Unde suntem, unde sunt viii?
Doar morții trăiesc printre sfinți?
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Kerekes (23 ianuarie 2023)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vine o noapte străină
Mă-ntorc cu fața la bucuriile vieții
mulți se adună pe la colțuri de stradă
să-și povestească întâmplările
care n-au avut ecou.
Orașul ascultă cu ferestrele deschise
și se miră,
nu iartă pe nimeni și-l judecă aspru
pentru ce a făcut sau n-a făcut pentru el,
oamenii se plimbă, văd lucruri noi,
critică autoritățile și pleacă liniștiți,
vine o noapte străină
cu gânduri și planuri pentru ziua de mâine
în fuga de angoasă.
Lumini multicolore se perindă pe la vitrine
e o liniște ca într-o amiază
în care și păsările dorm,
stelele se aprind și se sting pe rând
în candelabrul cerului gânditor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manifestul călcătorului pe nori nu are nevoie de semnături
nici de autoritate nici de publicitate
de pe această platformă pot să-mi strig durerea
cu desăvârșire fără strop de îndoială
ca pe o imensă bucurie nimănui
ecoul ecoului va răsuci fiecare geamăt
ca pe o renunțare la moarte prin acceptarea ei
apoi îmi voi desena iubirea dintr-un curcubeu
iar tu nu poți să-mi iei viața
pentru că eu nu am așa ceva la purtător
sunt un suflet nemărginit dar schilodit de trup
mult prea liber ca să mă supun unui ritm
mult prea sălbatic ca să fie călărit
aproape alb aproape volatil aproape mut
la granița dintre două imensități
momentul embrionului
în lipsa dorinței niciun univers nu s-ar naște
sau ar fi la fel de schilod precum această poezie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
(pseudo)terapie
o vreme măcar ne vom eluda realitatea
amestecul ăsta grotesc-hilar de neînțeles
lui Dumnezeu Însuși inaccesibil
mai cu reticență mai cu convingere
vom păși din noi
constant asigurându-ne
de justa conduită
vom opta pentru subiecte generale
ieșind de sub incidența "personalului"
ne vor acapara
topirea ghețarilor
decimarea lotului de felide
plecarea vreunui câine-lup de acasă
vom arbora atitudine nonșalantă
nu vom verifica
excepția de la regulă
nici o posibilă viață
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă din Iubire cu lămâie și sare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Celular
Inept este egal la geniu, e tot omul,
Suntem cu toții o adunătură,
Timp ne petrecem într-o "înfundătură"
Urechile le-acoperind... cu telefonul.
Multe sunt spuse, verzi și alte uscate,
Prostiile îndrugate în eter;
Cu toți ne rățoim la-un polimer,
Simbolul de stăpân, de... "autoritate".
Vorbim și singuri, că-i oricum degeaba,
Ne întrebăm, răspundem, ne înjurăm,
Pe stradă, în tramvai, ne "conversăm",
Consumând viața-n clipe... cu gâlceava.
Ne regăsim și fericirea-n opțiuni,
Mimând un dialog la... "infinit"
Cu dojeneli că nu răspunde, un împuțit;
Mobili-tate, în schimb de replici de... nebuni!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăstarul
S-a deschis o nouă lucrare și un nou altar
Și Dumnezeu lucrează, sădește un nou vlăstar
O nouă putere cerească se ridică pe pământ
Sub autoritatea puternică a Duhului Sfânt.
Ploaia cerească îl udă adesea să crească în sus
Mlădița verde, lăstarul luminii, lăstarul lui Isus
Dacă-l vedeți cât este de mic, de firav și fragil
Dar și știți că Dumnezeu îl va crește ca pe un copil.
Și-l va întări și-l va binecuvânta și-l va face roditor
Și-l va înmulți, îl va curăți și-i va veni în ajutor.
Să nu disprețuiți acum începuturile cele slabe
Așa este sămânța, un fir când iese din boabe.
Un fir fragil ce trebuie păzit de vânt, de frig și ocrotit
O lucrare ce se înalță în lumină, în dragoste împletit
Ca să crească și să-și croiască prin viață menirea
O lucrare a Domnului Hristos ce aduce iubirea.
poezie de Constantin Sferciuc (9 august 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dedicație
Dedic acest poem un cânt,
Celor ce sufletul vă doare,
Durerea, poate vă trage la pământ,
Celor ce nu au alinare.
Ce-s rătăciți în labirint.
Lăsați pastilele la o parte,
Ieșiți afară, respirați adânc.
Luați în mână cea mai simplă carte,
Foșnet de frunze, veți auzi în crâng.
Lăsați tristețea mai departe,
Priviți la soare-n dimineață,
Și spune-n rugăciune ce te doare,
Creatorul își va întoarce fața,
Dându-ți pic de forță și răbdare.
Simte cât de frumoasă-i viața...
Să nu te irosești cu plânset,
Fiecare om are-o durere,
Ia-te-n mâni, cu autoritate,
Destinul e-o scumpă avere,
Din strămoși avem carnet.
[...] Citește tot
poezie de Ludmila Maciuga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre autoritate și viață, adresa este: