Poezii despre batjocură și viață
poezii despre batjocură și viață.
Ultima tăcere
când inima v-a tăcea
iar aerul... nici cel al primăverii
nici cel al iernii, nu-l vei mai avea
atunci în ultima clipă de viață vei exclama;
Doamne ce mi-am bătut joc de viața mea!
poezie de Viorel Muha (februarie 2020)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe o lespede votivă
Bucurați-vă.
Cel de care v-ați bătut joc nu mai este.
Ar mai fi putut trăi
și n-a mai voit.
N-a cerut niciodată nimănui nimic.
A locuit într-o magazie
zguduită de coarnele iernii.
Călătoriile lui au fost totdeauna în vis
N-a fost niciodată în nici o țară.
Acum este Dincolo.
...
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În atenția bărbatului
Dacă vrei să ai noroc
Și-n viață să izbutești,
De femeie nu-ți bați joc.
Pe femeie o iubești.
Alfel, ea te părăsește.
Se duce în lumea largă.
De altul se-ndrăgostește,
Tu rămâi o pată neagră.
poezie de Dumitru Delcă (31 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răni pentru templul meu
Totuși nu mă sinucid
prea-i de tot urât în lume
îmi voi pune rana-n zid
templul meu să o consume
N-o mai fi urât în lume
moartea își cam bate joc
viața se ține de glume
nenorocul de noroc
Moartea să nu-și bată joc
îmi pun viața iată-n zid
la cuvinte le dau foc
poate astea mă ucid
Și cum e urât în lume
îi dau morții un alt nume
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 noiembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva
Vino la căpătâiul bolnavului, soare,
Mângâie-i obrazul
Cu raza ta de rădăcină a vieții.
Cerule, bântuit de atâta energie cosmică
De la mii și mii de sori și stele,
Energie atât de miraculoasă,
Ți-am cerut o fărâmă,
Te-am implorat în genunchi,
Dacă nu mi-ai dat
Păstreaz-o pentru tine
Și să ți-o bagi în ochi.
Strângeți-vă în jurul meu, prieteni,
Vino, Doamne, și Tu și plânge-mi de milă.
O să-mi facă bine hohotul vostru,
Aduce a viață.
Cineva taie cu o foarfecă
Drumurile mele,
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu din Puntea
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
22
Cu pieptul de bronz cu inima de piatră
cu gura de cristal
pășesc batjocoriți sub pământ cu pământ
cu viață răsuflând început de final
Cine-au fost? Cine sunt?
Ce umbre de strigăt au fost puse-n cuvânt
când liberi mai plâng pronunțând râsul lor
ca și cum nici n-au fost
nici nu sunt
și nici să mai fie
din mormânt... nu mai vor!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 72
Când o să întrebe lumea, cum socot,
Ce merite-am avut să mă iubești
Chiar de-am murit - ai grijă să negi tot,
Cu mine n-ai de ce să te fălești.
Și n-are rost să minți așa frumos
Și-n mod nepotrivit să mă slăvești
Când eu sunt mort și zac acolo jos
Și adevărul tu îl terfelești.
Dar ca să nu ajungi să minți sfruntat,
Din dragostea ta mare, fă cum poți
Și al meu nume lasă-l îngropat,
Ca să nu fim batjocoriți de toți,
Căci mi-e rușine viața să-ți complic,
Iar tu te faci de râs pentru nimic.
poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru iertarea păcatelor
Știu că-s vinovat, Părinte...
Știu că vina mea e mare -
Vină fără de iertare;
Că-mi bat joc de cele sfinte
Și nesocotesc Scriptura
Când păcătuiesc de-a rândul
Și cu fapta,
Și cu gândul,
Și cu ochii,
Și cu gura...
Știu că-s vinovat, Părinte...
Dar cu mult mai vinovat
Este-acela care minte!...
Eu nu mint -
Eu sunt ca Tine!...
Nu știu dacă-i rău sau bine,
Dar nu cer să fiu iertat,
Fiindcă Tu trăiești în mine -
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Gândirea, VII, nr. 12 (decembrie 1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi, Doamne...
Dă-mi, Doamne, dragoste de viață,
Să nunțeleg greșit adevăratu-i scop,
Că sunt așa confuză câteaodată,
Și gânduri pesimiste îmi dau foc.
Dă-mi, Doamne, dragoste de oameni,
Că printre ei destinul mi-l petrec,
Nu mă lăsa să mă dezamăgesc,
Privind la ai mei semeni,
Cum de viață lor și-a noastră își bat joc.
Dă-mi, Doamne, dragostea naturii mândre,
Care oferă atâta frumusețe pe pământ,
Și nu lăsa ca muzica ei verde,
Să nu o înțeleg, să n-o dezmied.
Dă-mi, Doamne, spirit creator, ca să te bucuri,
Că-ți pot cânta în versuri mărețul altruism,
Cu care ai împodobit viața și atâtea lucruri,
Și dragostea, ce o râvnește orice muritor.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (februarie 2011)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepăsare
Ne vindem pruncii încă nenăscuți,
Și sufletul vandutu-l-am demult.
Călcăm pe oameni ca pe niște punți,
De Dumnezeu nu-i frică pe pământ.
Lovim părinții care ne-au crescut
Și-i alungăm din casele muncite.
Noi, sufletul la diavol l-am vândut,
În flăcări el a ars a noastră minte.
Ne batem joc de tot ce ne-nconjoară,
Natura-i un ecou de disperare,
Indiferenți, lăsăm în jur să moară,
Trăim într-un ocean de nepăsare.
poezie de Adriana Paula Huțanu
Adăugat de Adriana Paula Huțanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre batjocură și viață, adresa este: